Vitiligo

      Share  
vitiligo-neck

Vitiligo este o afectiune cronica a pielii caracterizata prin aparitia unor pete albe cu contur precis pe diferite parti ale corpului.

Aceste pete sunt depigmentate datorita distrugerii melanocitelor – celulele responsabile pentru pigmentarea pielii. Depigmentarea poate fi mai mult sau mai putin importanta, iar zonele afectate au marimi variabile.

Originea bolii nu este cunoscuta, dar se crede ca este vorba de o boala autoimuna in care anticorpii produsi de organism ataca si distrug propriile melanocite.
Vitiligo apare mai intai sub forma unor pete mici depigmentate, care se extind si cresc in dimensiuni odata cu trecerea timpului. Aceste modificari ale pielii determina la pacienti aparitia starilor de stres si anxietate, datorita aspectului sau inestetic.

Vitiligo afecteaza 1% – 2% din populatie si survine in general inaintea varstei de 20 ani (la 50% din persoanele afectate).
Poate afecta copiii de orice rasa sau orice grup etnic. Este afectata pielea de pe spatele mainilor, a fetei si a axilelor. Vitiligo poate aparea la ambele sexe, din copilaria tarzie (de la 9 la 12 ani) pana la adultii de varsta medie.

Cauzele aparitiei afectiunii numita vitiligo

Originea bolii nu este cunoscuta, dar se crede ca este vorba de o boala autoimuna in care anticorpii produsi de organism ataca si distrug propriile melanocite – celule responsabile pentru pigmentarea pielii.
Ereditatea poate fi un factor favorizant, datorita incidentei crescute a bolii in cadrul unei familii. La unele persoane, se pare un eveniment (arsura solara, un soc emotional sau un stres puternic) a dus la declansarea bolii. Totusi, nu s-a demonstrat ca unul din acesti factori constituie cauze ale vitiligo.
In general, vitiligo este asociat cu o alta boala:
- afectiuni tiroidiene – observate in 30% din cazuri
- boli ce antreneaza o insuficienta suprarenala – insuficienta a secretiei glandelor suprarenale
- boala lui Biermer (anemia pernicioasa, determinata de o carenta in vitamina B12)
- pelada – boala a pielii caracterizata prin caderea parului pe anumite portiuni

Factori de risc

- bolile autoimune – hipotiroidie sau hipertiroidie (in forma lor autoimuna), boala Addison, anemia pernicioasa sau diabetul de tip 1 – cresc riscul de aparitie a bolii
- antecedentele familiale de vitiligo – observate in 30% din cazuri
- loviturile, taieturile, arsurile solare sau contactul cu anumite produse chimice (fenoli utilizati in fotografie sau in vopselele pentru par)
- un soc emotional sau un stres puternic

Manifestari clinice ale bolii

Principalul semn al bolii il constituie aparitia pe piele a unor pete albe cu contur bine definit.
Desi orice regiune a corpului poate fi afectata de vitiligo, depigmentarea se produce in special:
• Zone expuse soarelui: maini, picioare, fata, zona superioara a pieptului.
• In jurul ochilor, narilor, gurii, mameloanelor, ombilicului, organelor genitale.
• Axila si zona inghinala
• In jurul cicatricilor provocate de taieturi, zgarieturi, arsuri.
• In jurul alunitelor.
• Pe membrana coroida – membrana care hraneste globul ocular.
• Zone ale scalpului, ceea ce duce si la aparitia suvitelor grizonate sau la albire preamatura.
Aceste zone pot fi afectate mai mult sau mai putin, insa s-a observat ca aceasta afectiune are anumite pattern-uri de aparitie:
• Focala: depigmentarile apar intr-o singura zona a corpului ( in acest caz afectiunea s-a oprit din evolutie, dar in urma unor socuri psihice poate generaliza)
• Simetrica: depigmentarile sunt dispuse in oglinda pe ambele parti ale corpului
• Asimerica: depigmentarile sunt dispuse aleator pe ambele parti ale corpului
• Generalizata: depigmentari in zone multiple de pe suprafata corpului

Diagnostic vitiligo

Daca un medic suspecteaza pe cineva de vitiligo de obicei incepe prin a pune intrebari despre istoria lui medicala. Factori importanti ar fi: vitiligo la alti membri ai familiei, o mancarime, arsura solara sau alta trauma a pielii cu cel mult 2-3 luni in zona in care este prezenta depigmentarea, stress sau albire prematura a parului (inainte de 35 ani). In plus, medicul trebuie sa stie daca pacientul sau cineva din familia lui sufera de vreo dereglare autoimuna sau daca pacientul este sensibil la soare.
Medicul va examina apoi pacientul pentru a elimina alte probleme medicale. Trebuie luata o biopsie din pielea afectata, sange pentru NFS (numaratoarea formulei sanguine) si pentru verificarea functiei tiroidei. Medicul poate apoi examina pielea cu o lampa speciala numita lampa Woods care ilumineaza zonele cu vitiligo. Aceasta ajuta la eliminarea altor probleme medicale (ciuperci etc). Mai este recomandat un test de sange pentru determinarea prezentei anticorpilor antinucleari (pentru eliminarea altor boli autoimune).

Tratament pentru vitiligo

Obiectivul tratamentului consta in limitarea extinderii si a numarului zonelor depigmentate. In unele cazuri, tratamentul medical pentru vitiligo nu este necesar. Masurile de autoingrijire – utilizarea cremelor de protectie solara si aplicarea produselor cosmetice – sunt suficiente. La copii, se recurge rareori la un tratament intens, preferandu-se protectia impotriva razelor solare si ascunderea zonelor depigmentate, cu ajutorul produselor cosmetice sau a imbracamintei.
Obtinerea unui aspect uniform al pielii se poate realiza fie prin repigmentarea zonelor afectate, fie prin depigmentarea pielii de pe intregul corp. Optarea pentru un anumit tratament se bazeaza pe numarul petelor albe si pe extinderea lor.

Utilizarea produselor cosmetice pentru vitiligo

Aplicarea produselor cosmetice speciale (fond de ten, creme autobronzante) are efectul de a face zonele depigmentate mai putin vizibile, fara a trata totusi boala. Cremele autobronzante nu necesita prezenta melanocitelor pentru a-i da pielii culoare. Produsele cosmetice sunt deosebit de utile persoanelor care prezinta zone depigmentate in jurul ochilor, in care aplicarea corticosteroizilor topici si a radiatiilor ultraviolete este contraindicata.

Tratamentul medicamentos pentru vitiligo

Corticoterapia
Corticosteroizii contribuie la repigmentarea pielii, in special daca medicatia este initiata cat mai curand. Aceste medicamente (printre care se numara cortizonul) sunt similare hormonilor produsi de glandele suprarenale. Corticosteroizii pot fi prescrisi sub forma de crema, sau unguent la copiii sub 10 ani. Medicamentul se aplica pe portiunile depigmentate timp de cel putin 3 luni pentru a obtine rezultate.
Fotochimioterapia prin metoda PUVA
Metoda PUVA asociaza administrarea medicamentului psoralen (pe cale orala sau prin aplicare topica) si radiatiile ultraviolete (UVA). Psoralenul, ingerat cu 2 -3 ore inainte de fototerapie, face pielea mai sensibila la razele ultraviolete.
Aplicarea topica a medicamentului psoralen este indicata pentru pacientii cu un numar redus de zone depigmentate (care afecteaza cel mult 20% din suprafata corpului). Administrarea pe cale orala este indicata in cazurile de vitiligo generalizat (care afecteaza mai mult de 20% din suprafata corpului), sau in cazurile de esec al terapiei topice.
PUVA este un tratament cu o mare eficacitate (50% -70% din cazuri). Efectele adverse sunt pruritul (mancarimi), durere si arsuri asemanatoare insolatiei, hiperpigmentarea zonelor afectate de vitiligo sau a zonelor normale invecinate. Riscul de arsuri poate fi redus prin evitarea expunerii directe la razele solare dupa fiecare sedinta de tratament. Pe termen lung, PUVA creste usor riscul de cancer de piele.
Fotochimioterapia este contraindicata copiilor sub 12 ani, femeilor insarcinate sau care alapteaza.
Fototerapia cu UVB de banda ingusta
Terapia cu radiatii ultraviolete UVB de banda ingusta este utilizata drept alternativa la metoda PUVA. Terapia nu necesita administrarea de psoralen si este considerata o alternativa mai sigura pe termen lung. Fototerapia cu UVB de banda ingusta are putine efecte secundare si nu este contraindicata femeilor insarcinate.
Depigmentarea
Obiectivul acestui tratament este depigmentarea pielii de pe intregul corp, pentru a obtine un aspect uniform al pielii. Aceasta optiune terapeutica este luata in calcul cand vitiligo afecteaza o mare parte a corpului (peste 50% din suprafata corpului).
Consta in aplicarea de hidrochinona pe doua ori pe zi, pe portiunile pigmentate ale pielii, pana cand devin similare portiunilor afectate de vitiligo. Se evita contactul direct cu alte persoane, cel putin 2 ore dupa aplicarea medicamentului.
Printre efectele adverse ale medicamentului se numara inflamatia pielii, prurit (mancarimi), uscarea pielii si arsuri. Depigmentarea este permanenta. In plus, dupa terminarea tratamentului, expunerea la soare trebuie evitata pe cat posibil, deoarece pielea devine foarte sensibila.

Tratamentul chirurgical pentru vitiligo

In cazurile grave, in special cele in care se observa depigmentarea parului, se poate efectua o grefa de piele sau un transplant de melanocite.
• Grefa de piele
Grefa de piele este indicata in cazul petelor de vitiligo de mici dimensiuni. Procedura consta in prelevarea unei portiuni de piele normala, pigmentata (zona donatoare) si plasarea ei pe o zona depigmentata (zona receptoare). Complicatiile posibile ale grefarii de piele sunt infectiile sau absenta pigmentarii.
• Transplantul de melanocite
Aceasta procedura consta in recoltarea unei bucati de piele pigmentate si punerea ei intr-o solutie speciala ce stimuleaza dezvoltarea melanocitelor. Apoi, melanocitele din cultura sunt transplantate in zonele depigmentate afectate de vitiligo.

Poze si imagini VITILIGO

desiree_vitiligo_080327_ms

 

vitiligo

vitiligo-piel-pic

vitiligo-neck

vitiligo-1

513px-vitiligo03