La trecerea dintre iarna si primavara, cand peste mlastinile din sudul tarii trec primele adieri de vant cald, dintre ape scot timid capul primele fire verzi ale unui fel neobisnuit de trestie.

Radacinile ei sunt puternic ancorate in pamantul malos al mlastinii, iar tulpina si frunzele ei au o aroma extrem de puternica si placuta, atunci cand sunt proaspat culese. Numita “trestie mirositoare” sau “obligeana”, planta a fost adusa cu mii de ani in urma din indepartata Indie, aclimatizandu-se perfect la noi in tara. Acum o intalnim crescand spontan prin baltile din Banat si din Oltenia, ori in Delta Dunarii, unde exista supra
fete imense de obligeana salbatica – adevarate comori de sanatate, din pacate prea putin cunoscute la noi. Dovezile arheologice arata ca aceasta planta era cunoscuta si folosita in scopuri medicinale si magice de acum… 5000 de ani, pe aproape toate meridianele planetei. Ramasite ale radacinilor ei au fost descoperite in vechile temple din India, in mormantul lui Tutankamon din Egipt, in vetrele satelor indienilor din America de Nord. Trestia mirositoare este mentionata in “Vechiul Testament” si in lucrarile marilor medici ai Antichitatii, cum ar fi Hipocrate sau Dioscoride, in tratatele savantilor medievali si in lucrarile consacrate alchimiei.
Insusirea principala a obligenei, cu totul exceptionala, este aceea de armonizare a planului psihic si a celui mental cu corpul fizic, de unde si folosirea ei in tratarea celor mai diverse tulburari psihice, de la banala insomnie, la depresii grave si la psihoze. Vindecatorii populari de la noi din tara au folosit cu mult succes obligeana intr-o serie de boli digestive, de la ulcer si gastrita, la cancer gastric si intestinal. In cele ce urmeaza vom cunoaste cateva din tainele acestei trestii de leac imortalizata in multe legende si mituri.

Unde gasim obligeana

Daca majoritatea plantelor medicinale pot fi adunate intr-o drumetie la munte sau in padure, obligeana este complicat de recoltat din flora spontana, datorita preferintei sale pentru locurile mlastinoase si greu accesibile, chiar periculoase. In consecinta, va trebui sa ne multumim sa achizitionam radacinile de obligeana din farmacii si din magazinele naturiste, ele fiind partea activa a plantei. Atentie, insa, la vechimea lor, deoarece isi pierd intr-un timp relativ scurt anumite proprietati terapeutice. In general, este bine sa nu folositi radacini mai vechi de un an – aspect care poate fi verificat prin citirea datei fabricatiei, care este obligatoriu inscrisa pe ambalajul plantelor medicinale vandute in comert. Uneori, insa, fabricantii nu noteaza data recoltarii, ci a ambalarii plantei, caz in care vom verifica continutul ei de uleiuri volatile: radacinile culese de curand contin mult ulei volatil si au un miros extrem de puternic, patrunzator si – trebuie sa recunoastem – destul de neplacut, in vreme ce radacinile recoltate cu mai mult timp in urma au pierdut mare parte din uleiurile volatile si ca atare au un miros mult mai palid, “sters”. Radacinile de obligeana mai vechi de un an nu sunt toxice, insa au o eficienta foarte redusa in tratament.

Cum preparam si cum administram obligeana

Pulberea de obligeana

In medicina chineza este forma clasica de administrare a obligenei, cu care erau vindecate o serie intreaga de boli nervoase si digestive. Radacinile de obligeana se macina fin cu rasnita de cafea sau se piseaza in piua, dupa care se cern prin sita pentru faina alba. Pulberea fina se pastreaza intr-un borcan de sticla ermetic inchis, nu mai mult de 8 zile, deoarece, fiind o planta aromatica, tinde sa-si piarda rapid proprietatile terapeutice. Se administreaza un varf (0,5 grame) – o jumatate (1,5 grame) de lingurita rasa de pulbere de 3-4 ori pe zi, pe nemancate. Planta se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa.

Maceratul la rece de obligeana

Este un leac extrem de eficient in bolile de stomac si intestine, dar si in afectiunile cu substrat psihic. Se obtine prin punerea intr-o cana de apa a unei lingurite de pulbere de obligeana, care apoi se lasa la temperatura camerei, vreme de 10-12 ore, pentru ca extractia sa se faca complet, dupa care se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, de obicei inainte de masa.

Tinctura de obligeana

Un borcan cu filet se umple pe jumatate cu pulbere de planta. Se acopera apoi totul cu alcool alimentar de 96 de grade, amestecat in proportii egale cu apa. Se pune capacul la borcan si se lasa la macerat 10-12 zile, dupa care lichidul se filtreaza si se trage in sticlute mici, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci. Se iau de regula 30 de picaturi de tinctura, diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.

Praful de… stranutat

Nu, nu este o gluma! Pulberea fina de obligeana aspirata nazal (prizata) irita putin mucoasa, provocand stranutul. Prin stranut se produce o decongestionare in zona capului, element extrem de benefic in anumite cazuri de migrena, nervozitate, sinuzita etc.
OBLIGEANA

Delta Dunarii – patria obligenei

Procedeul mai are un efect: o mica parte din pulbere ajunge pe caile respiratorii superioare, principiile sale active fiind preluate direct de catre circulatia sanguina. Cantitatea de principii active este mica, insa ele ajung foarte rapid la creier, unde produc o serie de efecte extrem de benefice: eliminarea durerilor de cap, reducerea nervozitatii si a reactivitatii la stres, cresterea capacitatii de concentrare, imbunatatirea rapida a tonusului psihic.
In cazul in care nu sunteti foarte sensibil la efectul usor iritant al obligenei si nu se produce stranutul, nu e nici o problema. Dimpotriva! Cantitatea de principii active retinute va fi mai mare, asa incat efectul sau in plan psihic si mental va fi mai puternic. Prizarea de obligeana este recomandata in cazul durerilor de cap si de ochi (inclusiv cele cauzate de oboseala), in cazul somnolentei si al lentorii mentale, al depresiei si al asteniei, al tulburarilor de auz cauzate de epuizare.

Boli care se vindeca prin tratamentul cu obligeana

Tulburari produse de stres: anxietate, cosmaruri, insomnie, astenie – in aceasta suita de afectiuni, obligeana are efecte aparent contrare, fiind si calmant, si tonic psihic, in acelasi timp. Se foloseste sub forma de macerat la rece. Se bea o jumatate de pahar (100 ml), dimineata, la pranz si seara, in cure de 4 saptamani, urmate de 14 zile de pauza. Un studiu din anul 2005, realizat la Universitatea din Madras, India, a demonstrat efectele calmante si reglatoare ale activitatii psihice si neuroprotective ale obligenei, intr-un mod inedit. Experimentul s-a facut pe un lot de soricei ce au fost tratati cu obligeana, fiind supusi in acelasi timp unui zgomot puternic (100 de decibeli) si foarte deranjant. La sfarsitul experimentului, lotul de soricei tratati cu obligeana a prezentat mult mai putine tulburari de comportament, de somn, dereglari fiziologice si chiar leziuni la nivel neuronal, fata de lotul martor de soricei, care au fost expusi la acelasi tratament extrem de stresant, dar fara a fi tratati cu obligeana.

Gastrita hiperacida, ulcerul gastric si duodenal, arsuri gastrice – in doze mici – 0,5-1 gram (un varf de lingurita) de pulbere luate de patru ori pe zi – obligeana reduce aciditatea gastrica, calmeaza durerea, are efect antiinflamator asupra mucoasei gastrice. Se face un tratament de doua saptamani, urmat de o saptamana de pauza, dupa care se poate relua. Cura cu pulbere de obligeana se recomanda mai ales la inceputul primaverii si la inceputul toamnei, cand sensibilitatea gastrica este cea mai mare. Tratamentul nu are doar efecte calmante si antiinflamatoare gastrice, ci si efecte de armonizare emotionala, ajutand la diminuarea intensitatii si la controlul unor stari cum ar fi mania, frustrarea, angoasa, anxietatea, stari psihice care cel mai adesea declanseaza si intretin gastrita si ulcerul.
OBLIGEANA

Trestia mirositoare e cunoscuta de peste 5000 de ani

Indigestia, digestia dificila, atonia gastrica si intestinala – in doze medii – 1,5-2 grame (jumatate de lingurita rasa) de pulbere de obligeana, luata inainte de fiecare masa – planta mareste cantitatea de suc gastric, creste peristaltismul tubului digestiv, ajutand la o mai buna digestie si eliminare. Se face un tratament cu obligeana administrata inainte de masa, cu o durata de 3 saptamani, urmat apoi de minimum 12 zile de pauza, dupa care se poate relua. Este un tratament valabil si in gastrita hipoacida.

Adjuvant in cancer pancreatic, gastric si intestinal – se foloseste maceratul la rece de obligeana. Se bea un pahar pe stomacul gol de 2 ori pe zi, dimineata – la putin timp dupa trezire, si seara. Se face o cura de trei luni cu acest preparat. Vindecatoarea populara de origine austriaca Maria Treben recomanda in mod special obligeana in cancerul cu aceste localizari, planta facand, dupa constatarile sale, adevarate miracole, chiar in cazuri avansate. Personal, am vazut acest tratament aplicat cu mult succes, dupa interventiile chirurgicale facute in cancerul intestinal, pentru impiedicarea recidivelor. De asemenea, am putut remarca faptul ca acest tratament a dat rezultate foarte bune dupa curele de citostatice, pentru imbunatatirea digestiei si a peristaltismului gastric si intestinal, afectat de aceste medicamente.

Inapetenta (anorexie), anorexie psihica – se iau 10-20 de picaturi de tinctura sau 1-2 varfuri de cutit de pulbere de obligeana, inainte de fiecare masa. In doze mici si foarte mici, obligeana este un stimulent digestiv si mareste apetitul. In doze mai mari (2-3 lingurite de tinctura sau 1 lingurita de pulbere luate inainte de masa), reduce apetitul si produce chiar o stare de greata, daca se supradozeaza, fiind recomandata in curele de slabire.

Colita, enterocolita, colon spastic – se ia o lingurita de tinctura diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. O cura dureaza 3 saptamani, dupa care se face o saptamana de pauza. Pentru efecte mai puternice, tinctura se inlocuieste cu pulbere: jumatate de lingurita se administreaza de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.

Aritmii cardiace, extrasistole, preventiv in angina pectorala si infarct – un studiu facut de “Departamentul de Stiinte Biologice si Biomedicale” al Universitatii din Karachi, Pakistan, si publicat in 2006, arata ca extractul alcoolic de obligeana are efecte blocante ale canalelor de calciu, similare cu cele ale verapamilului, un medicament de sinteza foarte eficient contra acestor afectiuni. Se recomanda cate o lingurita de tinctura de obligeana, de 3-4 ori pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de 3 saptamani de pauza. Este un tratament valabil si ca adjuvant in hipertensiune.

Constipatie atona, constipatie asociata stresului psihic – in unele cazuri, aceasta afectiune raspunde mai bine la tratamentul cu obligeana decat la cel facut cu laxativele clasice. Se administreaza maceratul la rece: un pahar se bea dimineata si unul seara, pe stomacul gol.

Adjuvant in sindrom discordant (schizofrenie), paranoia – studii facute in China au aratat ca mai multi compusi volatili din radacina de obligeana au efecte sedative si neuroprotective, ajutand in unele cazuri la imbunatatirea starii psihice a bolnavilor cu aceste afectiuni. Se ia de 4 ori pe zi cate 1 gram (un varf de lingurita rasa) de pulbere de obligeana, pe stomacul gol. Pe langa efectul sedativ si neuroprotectiv mentionat anterior, se adauga o enigmatica proprietate a acestei radacini, cunoscuta inca din vechime si neexplicata nici pana astazi de stiinta moderna, de a restabili anumite functii psihice si mentale. Vindecatorii budhisti din Himalaya folosesc un macerat concentrat de obligeana (4 linguri de pulbere la un litru de apa) pentru a provoca voma la toxicomani si a le reduce anxietatea provocata de lipsa drogurilor. Indienii nord-americani spun intre altele ca “obligeana ajuta sufletul sa-si reia locul in corp si sa alunge nebunia”.
OBLIGEANA

Dureri de cap si migrene care apar pe fond de nervozitate – se ia 1 lingurita de tinctura diluata in jumatate de pahar de apa, de 3 ori pe zi. Atunci cand durerile de cap sunt insotite de voma, se folosesc doze mici de obligeana (un varf de cutit) si, eventual, se asociaza cu pulbere de ghimbir. Pentru efecte extrem de rapide, se apropie succesiv de o nara si apoi de cealalta o bucatica de hartie pe care este pus praf fin de obligeana. Se aspira cu putere.

Intoxicatii alimentare in faza incipienta, otravire, indigestie puternica asociata cu fermentatie gastrica – peste 4 lingurite de obligeana se toarna un litru de apa clocotita si se lasa sa infuzeze un sfert de ora, dupa care se filtreaza. Cantitatea de preparat rezultata se bea dintr-o data, continuu, ceea ce va provoca un puternic reflex vomitiv, care va duce la o curatare rapida a stomacului. La nevoie, tratamentul se reia de 2-3 ori.

Adjuvant in infectia cu E.Coli – un studiu efectuat in laboratoarele unui institutut de cercetari tailandez arata ca obligeana are puternice efecte antibiotice, distrugand in mod special E.Coli si stafilococul auriu. Se administreaza sub forma de tinctura, cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure de 24 de zile.

Candidoza bucala si cea digestiva – o lingurita rasa de pulbere de obligeana se mesteca indelung si apoi se inghite pe stomacul gol. Se iau doua asemenea doze pe zi, pe o perioada de 14 zile. Este un tratament mai putin cunoscut, dar eficient, obligeana demonstrand efecte terapeutice comparabile cu cele ale medicamentului de sinteza Amphotericin B, recomandat adesea contra acestei afectiuni.

Utilizari externe ale radacinii de obligeana

OBLIGEANA

Intarirea gingiilor (in parodontoza) – se mesteca incet radacina de obligeana maruntita, asa incat principiile active extrase de saliva sa ramana cat mai mult timp in contact cu gingiile. In mod oarecum surprinzator, acest tratament s-a dovedit a fi eficient si pentru cei care vor sa se lase de fumat, deoarece planta da un gust neplacut fumului de tigara si diminueaza nevoia de nicotina.

Dureri de cap si migrena – se aplica o cataplasma: pulberea fin macinata se amesteca cu apa pana se formeaza o pasta care se inveleste in tifon si se fixeaza pe frunte si ceafa. Poate inlocui tratamentul intern, cand e greu suportat.

Reumatism – se face o cataplasma in felul descris mai sus, care se aplica pe locul afectat. Deasupra se pune o bucatica de nailon, pentru a impiedica evaporarea, si o sticla cu apa calda (fierbinte chiar), pentru a incalzi tesuturile, a reduce durerea si a favoriza o preluare mai rapida a principiilor active prin piele.

Sinuzita – se prizeaza pe nas praful fin de radacina de obligeana. Adesea, aceasta procedura provoaca stranutul si ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii superioare. De asemenea, acest tratament are efecte antibacteriene directe asupra sinusurilor si asupra cailor nazale.

Precautii la tratamentul cu obligeana

Tratamentul cu aceasta planta nu va fi facut mai mult de trei luni la rand, cu o luna de pauza.

La majoritatea persoanelor, luata in doze mai mari de o lingurita rasa, obligeana are un puternic efect vomitiv, dar cantitatea critica de planta care produce acest efect variaza de la o persoana la alta. Din acest motiv, dozele date in articolul de fata au un caracter orientativ, ele putand fi micsorate in functie de sensibilitatea fiecaruia.

Obligeana nu va fi lasata la indemana copiilor, ingerarea sa in cantitati mari (peste 15 grame) dand probleme digestive si producand o supra-excitare a sistemului nervos, asemanatoare celei induse de droguri.

Contraindicatii la tratamentul cu obligeana

Planta le este ferm contraindicata gravidelor, deoarece poate induce avortul. De asemenea, nu va fi luata de mamele care alapteaza.

O observatie necesara

La sfarsitul anilor ’80 si in anii ’90, s-a dus o intensa campanie de discreditare a plantelor medicinale, unele dintre ele fiind “acuzate” in mod aberant ca ar fi cancerigene. Astfel, a fost gasita o varietate asiatica a obligenei care administrata in cantitati enorme unor soricei de experienta (raportate la masa corporala), acestia au dezvoltat in proportie de 10% formatiuni tumorale. Studiul a fost invalidat de comunitatea stiintifica internationala din mai multe considerente: folosea o varietate ornamentala a obligenei, care nu se foloseste in terapie, dozele administrate le depaseau de peste 10 ori pe cele normale. Aceiasi oameni de stiinta au observat ca in India sunt folosite de mii de ani, pe o scara incredibil de larga, preparatele cu obligeana, fara a fi raportat nici macar un caz de tumori hepatice. Si aceasta, in conditiile in care cercetarea medicala din India in domeniul plantelor medicinale (si nu numai) este printre cele mai avansate din lume. Asadar, respectivul studiu poate fi si este considerat pe drept cuvant o manevra politica si nu arunca nici o umbra de indoiala asupra sigurantei folosirii corecte a obligenei in scopuri medicinale.

Utilizarile obligenei pe diferite meridiane

America de Nord

Triburile de piei-rosii din America de Nord considerau obligeana sacra si o foloseau atat ca leac, cat si ca planta magica. Indienii Cree utilizau aceasta planta pentru tratarea durerilor de dinti si de cap, pentru mentinerea igienei dentare, pentru oboseala sau epuizare, pentru a preveni sau elimina… mahmureala. Indienii Dakota tratau diabetul cu ajutorul acestei plante si sunt cunoscute in acest sens cazuri ale unor persoane pe care medicina clasica nu le-a putut ajuta, abandonandu-le, si care s-au vindecat in mod miraculos cu obligeana, pe care indienii o mestecau regulat, timp de mai multe luni. Radacina magica de obligeana a fost mult utilizata de catre populatia Trappers din Canada, ai carei membri obisnuiau sa o mestece atunci cand erau obositi.
OBLIGEANA

India si China

Chinezii antici o utilizau pentru a trata inflamatiile de orice fel si constipatia. In India, medicina ayurvedica a folosit-o pentru tratarea febrei, astmului si bronsitei si, de asemenea, ca sedativ general. De altfel, medicii indieni considerau ca obligeana poate preveni, vindeca sau ameliora considerabil orice boala sau tulburare psihica. Fiarta in lapte, medicii ayurvedici o recomandau pentru “reintinerirea sistemului nervos”, imbunatatirea memoriei si a capacitatii de concentrare.

Egipt

Fumigatiile sfinte cu radacini de obligeana erau folosite atat de sumerieni, cat si de egiptenii antici. Fumul de radacina de obligeana alunga toate spiritele malefice si chema ajutorul divinitatii.
Din Egipt, aceasta planta a fost luata de catre evrei, “trestia mirositoare” fiind mentionata in Biblie (in Exod 30:22-35) ca fiind unul dintre ingredientele “uleiului sfant” (adica ale mirului). Insusi Moise a primit porunca de la Dumnezeu sa faca “uleiul sfant” din mai multe mirodenii, intre care si o trestie aromatica, pe care specialistii au identificat-o a fi Acorus calamus, adica obligeana.

Europa

In Evul Mediu, magicienii si vrajitoarele faceau cu obligeana o pomada pentru… zburat. Se spunea ca obligeana face spiritul mai usor decat fulgul, proiectandu-l pe cel initiat la distante inimaginabile, precum si in lumile ceresti. Interesant este insa ca indienii Ojibwa din America de Nord afirmau ca prin mijlocirea radacinilor de obligeana pot, de asemenea, “zbura fara sa atinga pamantul”. Aceasta in timp ce anumite populatii din Noua Guinee o folosesc si acum intr-un ritual destinat comunicarii cu spiritele mortilor…sursa: Forumla As

Ea este responsabila, dupa unii cercetatori, si de cancerele gastrice, mai ales daca nu este tratata timp indelungat. Faceti un macerat dintr-o lingurita rasa, de radacina de obligeana (de la Plafar) pusa de seara pana dimineata intr-o cana cu apa rece. A doua zi se strecoara, se incalzeste putin si se iau doua inghitituri inainte si dupa fiecare masa. Alternati douazeci de zile de tratament cu zece zile pauza. In acest timp, excludeti din regimul alimentar mezelurile, prajelile si legumele care fermenteaza, ca fasolea, varza, conopida sau prazul. Beti o ceasca de suc de cartof, amestecat cu morcov, zilnic, pana la vindecare.

Roiniţa (Melissa officinalis), această plantă iubită de albine (în limba greacă, melissa înseamnă albină) este un elixir al tinereţii pentru că relaxează şi revigorează organismul.

Studii recente ale specialiştilor francezi şi americani au scos în evidenţă şi alte proprietăţi importante ale roiniţei: planta are efecte carminative (favorizează eliminarea gazelor), antispastice şi sedative. De-a lungul timpului, la consumatorii perseverenţi de roiniţă, efectul a fost peste aşteptări. Din acest motiv, specialiştii asociază folosirea roiniţei cu limpezirea memoriei şi cu longevitatea.

Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, recomandă infuzia de roiniţă drept un remediu pentru tratarea bolilor de origine nervoasă, precum: nevrozele cardiace, manifestate prin palpitaţii, depresiile cauzate de stres, spasmele digestive, indigestiile pe fond nervos. Din roiniţă se prepară infuzie, decoct, tinctură, ulei şi lichior. Această licoare combate stările depresive, anxietatea, ameţelile, indigestiile şi crizele de apoplexie.

Lichior de roiniţă

Ingrediente: 1 litru de alcool de secară, 30 g de roiniţă proaspătă, 80 g coajă de lămâie, o linguriţă de angelică (de la PLAFAR).

Preparare: Ingredientele se pun la macerat timp de 10 zile, apoi se strecoară lichidul şi se adaugă 40 g de scorţişoară, 10 g de nucşoară, 4 cuişoare, 25 seminţe de coriandru. Se lasă la macerat încă cinci zile, după care lichiorul se strecoară. După ce se „învecheşte”, timp de şapte zile, se consumă câte un păhărel pe zi, înaintea meselor principale. sursa

CE AFECŢIUNI TRATEAZĂ
constipaţie – se iau câte zece picături de tinctură seara, înainte de culcare.
gastrită şi probleme de digestie – se macină puţină rădăcină de plantă şi se ia un vârf de cuţit de pulbere înainte de masă.
cistită – se tratează cu macerat de rădăcină.
dureri de articulaţii Şl de spate – se fac băi locale
sau se pun cataplasme cu infuzie de frunze pe zona afectată.
probleme de greutate – tratamentul cu tinctură de boz
ajută la scăderea poftei de mâncare.
afecţiuni hepatice – este un bun detoxifiant al
ficatului..
ATENŢIE! Planta este un purgativ foarte puternic. Poate avea efecte secundare neplăcute, precum deshidratarea sau colicile abdominale. Nu se administrează celor care suferă de colon iritabil.
CUM SE ADMINISTREAZĂ
. infuzie de frunze – peste 100 g de frunze de plantă, se toarnă o cană cu apă fierbinte şi se lasă la infuzat timp de cinci minute. Este foarte bună pentru eliminarea paraziţilor intestinali.
. tinctură de rădăcină – este cea mai eficientă formă de administrare a plantei. Se prepară lăsând la macerat timp de zece zile într-un litru de rachiu, 100-200 g de rădăcină proaspătă mărunţită. La final, se filtrează şi se pune la păstrat în sticle închise la culoare. Cura cu tinctură pentru constipaţie trebuie să dureze cam două săptămâni, după care se face o pauză de şapte zile.
. macerat – se mărunţeşte puţină rădăcină de boz şi se lasă la macerat timp de zece ore într-o cană cu apă. Se bea pe stomacul gol.
. cataplasme – se fac folosindu-se infuzie de frunze sau tinctură de rădăcină, diluată în puţină apă.
. băi de şezut – se toarnă câteva picături

Asmatuiul

Trateaza urmatoarele afectiuni: GUTA – pentru eliminarea apei din tesuturi, se bea cate un pahar de suc proaspat de trei ori pe zi; REUMATISM; LITIAZA RENALA – se bea foarte mult suc proaspat de planta. Are efect depurativ si diuretic; COLICI HEPATICE – se prepara o zeama de asmatui, papadie, leurda, din care se consuma cam doua cani pe zi; ASTM BRONSIC si BRONSITA ASMATIFORMA – asmatuiul reprezinta un foarte bun antiseptic respirator; AFECTIUNI OFTALMOLOGICE – se pun comprese cu suc proaspat de asmatui; HEMOROIZI – se fac bai de sezut cu infuzie de planta; INTEPATURI DE INSECTE – se zdrobesc frunzele proaspete si se pun pe zona afectata

MOD DE ADMINISTRARE:

INFUZIE – peste o lingurita sau doua cu planta verde maruntita, se toarna o cana cu apa fierbinte. E bine sa se bea cate o cana de infuzie de trei ori pe zi, pentru ca are efecte laxative.

GARGARA – se face cu infuzie in cazul unor afectiuni precum ulceratiile faringiene

CATAPLASME – se fac cu infuzie, suc proaspat de asmatui si chiar fructe zdrobite. Sunt foarte bune pentru tratarea degeraturilor si a ulceratiilor, dar si a conjunctivitei.

SUC PROASPAT – se obtine prin zdrobirea sau pasarea frunzelor verzi de asmatui. Este recomandat in cura de detoxificare de primavara, dar si pentru tratarea afectiunilor oculare. In cosmetica, este foarte bun pentru tenul gras, dar si pentru reducerea ridurilor. Catifeleaza pielea si are proprietati antiinflamatoare, tonice si cicatrizante.

TRATEAZA URMATOARELE AFECTIUNI

Arterita – se iau mai multe picaturi de tincutra, sub indrumarea unui specialist; Cardiopatie ischemica ; Stimuleaza sistemul nervos; Aplicata extern, trateaza contuziile superficiale, crampele musculare si arterita; Relaxeaza muschii si calmeaza durerile acestora ; Vindeca intepaturile de insecte ; Conjunctivita ; Rani - are proprietati calmante, cicatrizante si antiinflamatoare; Entorsa si luxatii – se maseaza zona cu unguent de arnica de mai multe ori pe zi.

ATENTIE – Arnica este otravitoare si e nevoie de precautii in administrarea ei. In plus, poate provoca reactii alergice la contactul cu o piele mai sensibila.

MOD DE ADMINISTRARE

Infuzie - peste o lingurita de planta uscatase toarna o cana cu apa fierbinte. Se lasa 10 minute la infuzat, dupa care se strecoara. Se foloseste pentru gargara, cand este doar calduta, de 2 ori pe zi. Are efect antiinflamator in cazuri de faringita si stomatita.

Tinctura – peste o mana de arnica se toarna cam 150ml de alcool (poate fi procurat de la farmacie) sau rachiu. Se lasa la macerat 2 saptamani dupa care se strecoara si se pastreaza in sticlute acoperite bine.

Cataplasme – se fac din tinctura diluata in putina apa, dar si din infuzie. Sunt bune pentru dureri musculare, contuzii, conjunctivita si ridurile din jurul ochilor.

Ulei – in 500ml de ulei de floarea soarelui se pun 100g de arnica. Amestecul se fierbe pe baie de aburi timp de 1 ora, dupa care se lasa la racit si se filtreaza, pastrandu-se intr-un loc racoros. Se foloseste pentru masarea usoara a zonelor afectate de arterita.

Unde gasim armurariul
Armurariul (Silybum marianum) este la noi in tara o planta exclusiv de cultura, care creste in zone mai calde, cum ar fi Dobrogea, Oltenia, sudul Moldovei, Subcarpatii Sudici. Candva se cultiva in aceste zone pe suprafete intinse, fiind obtinut chiar un soi romanesc original, numit “de Prahova”, bogat in silimarina, principala substanta activa a acestei plante. In zilele noastre, planta este cultivata doar pe suprafete reduse, de catre producatorii particulari. Gasim in prezent semintele de armurariu in Plafaruri, sub forma de ceai sau preparate sub forma de tinctura. Inainte de a cumpara ceaiul de armurariu, uitati-va cu atentie la termenul sau de valabilitate, intrucat este o planta cu principii active foarte sensibile si care se degradeaza puternic in timp. Din acest motiv si prepararea sa este foarte delicata, asa cum vom vedea in continuare:

Ceaiul de armurariu
Este, conform parerii cercetatorilor americani, varianta cea mai putin inspirata de a folosi armurariul, intrucat flavonoidele din compozitia sa se degradeaza puternic in contact cu apa clocotita. Din acest motiv, formele de administrare preferabile sunt cele pe care le vom prezenta in continuare:

Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea dupa care se face o cernere prin sita pentru faina alba. Ideal ar fi, spun biochimistii, sa se macine pulberea cu 5-10 minute inainte de administrare, asa incat oxidarea principiilor active sa fie cat mai redusa. Daca procedeul vi se pare dificil atunci pastrati pulberea de armurariu intr-un borcan ermetic inchis, la rece si la intuneric, nu mai mult de 4-5 zile. Se ia 1 lingurita rasa de pulbere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.

Extractul hidroalcoolic (tinctura)
Este, probabil, forma de administrare ideala, pentru ca acest preparat se poate pastra mult timp (2 ani), fara a-si pierde calitatile terapeutice. Iata cum se prepara tinctura: se pun intr-un borcan douazeci de linguri de pulbere de seminte de armurariu, care se acopera cu alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita, ramanand deasupra un strat de alcool de doua degete, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 14 zile, dupa care se strecoara. Extractul obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare, si se pastreaza vreme de maximum 2 ani. Se administreaza de regula o lingurita, de 4 ori pe zi.

Infuzia combinata
Cum arata si numele, combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 1-2 lingurite de pulbere de seminte de armurariu se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu o jumatate de cana de apa fierbinte 20 minute, dupa care se lasa la racit; se combina cele doua extracte; se bea acest preparat cu un sfert de ora inainte de masa. Doza: 3 cani pe zi.

Cataplasma

2-3 linguri de pulbere fin macinata din seminte de armurariu se amesteca cu apa calduta pentru a forma o pasta ce va fi aplicata extern pe locurile afectate. Se leaga deasupra un tifon curat, cataplasma fiind mentinuta astfel timp de minimum 2-3 ore.

Boli in care se folosesc
semintele de armurariu

Hepatita virala A, B si C – numeroase studii efectuate in Statele Unite au aratat ca flavonoidele din compozitia semintelor de armurariu favorizeaza regenerarea celulelor hepatice, maresc capacitatea organismului si in special a ficatului de a se apara de infectii. Intr-o prima faza, armurariul se ia sub forma de infuzie combinata (intrucat se recomanda un aport consistent de lichide): 1 litru si jumatate pe zi, vreme de 3 saptamani. Apoi se face o pauza de 15 zile, dupa care armurariul se administreaza sub forma de pulbere, din care se ia o lingurita de 4 ori pe zi.

Icter, insuficienta hepatica – silibinina continuta de armurariu impiedica procesul de acumulare a toxinelor in ficat, favorizeaza activitatea celulelor hepatice, stimuleaza eliminarea compusilor toxici din celulele hepatice. Se administreaza zilnic jumatate de litru de infuzie combinata de armurariu, in cure de doua saptamani, cu o saptamana de pauza.

Ciroza hepatica – o comisie medicala oficiala din Germania a dat in urma cu doi ani avizul favorabil pentru folosirea armurariului in tratamentul bolnavilor de ciroza. Aceasta planta, se spune in raportul comisiei, este un foarte bun stimulent al activitatii ficatului, impiedica fribrozarea acestuia si ajuta la regenerarea sa. Se ia sub forma de pulbere cate o lingurita rasa de patru ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 15 zile de pauza.

Diskinezie biliara, litiaza biliara – se face un amestec de tinctura de armurariu si tinctura de anghinare, in proportii egale. Se ia din aceasta combinatie o lingurita de patru ori pe zi, de preferinta inainte de mesele principale. Are un puternic efect de stimulare a productiei de bila, favorizeaza eliberarea acesteia, impiedica acumularea calculilor la nivelul vezicii biliare si diminueaza starile inflamatorii. Tratamentul se recomanda si in cazul dispepsiei sau al digestiei dificile.

Otravire cu ciuperci toxice – se consuma vreme de 10 zile din abundenta infuzie combinata de armurariu (minimum un litru pe zi), care sustine activitatea hepatica si neutralizeaza direct actiunea unor substante toxice din ciuperci (in special amanitina si faloidina).

Intoxicatie cu metanol, cu tetraclorura de carbon, cu metale grele (plumb, mercur), cu medicamente care ataca ficatul – se administreaza vreme de o saptamana un litru si jumatate de infuzie combinata de armurariu pe zi. Este un tratament adjuvant foarte util pentru protejarea organelor interne si a sistemului nervos.

Alcoolism – se fac cure de trei saptamani, cu doua saptamani de pauza, cu infuzie combinata de armurariu, din care se bea un litru pe zi. Armurariul nu diminueaza depedenta de alcool, insa ajuta la refacerea ficatului (greu incercat de consumul sistematic al acestei substante) si, foarte important, sustine activitatea nervoasa, ajutand chiar la recapatarea reflexelor si a coordonarii normale, reducand tremurul membrelor si alte simptome de acest gen. Un studiu facut pe pacientii alcoolici dintr-un spital de profil din Spania sub conducerea medicului A. ParEs a pus in evidenta toate aceste efecte benefice ale armurariului.
Doua aplicatii externe

Psoriazis – se aplica o data pe zi o cataplasma cu pulbere de seminte de armurariu, pe locurile afectate. Suplimentar se face o cura interna cu seminte de armurariu, sub forma de tinctura, 4 lingurite pe zi, pentru dezintoxicare.

Adjuvant in cancerul de piele – o data la doua zile, se pun cataplasme cu pulbere pe zona bolnava. Suplimentar, se face un tratament intern, asa cum vom vedea in capitolul special dedicat bolii canceroase.

Precautii la tratamentul intern cu armurariu

Studiile efectuate pana in prezent nu au pus deocamdata in evidenta efecte secundare nocive la administrarea armurariului pe cale interna sau externa. Singura observatie in aceste sens este ca dozele mari pot provoca (rareori) scaune diareice, caz in care se vor diminua sau, in cazurile grave, se va intrerupe administrarea.

Armurariul si cancerul

Semintele de armurariu sunt “gaselnita” de ultima ora a cercetatorilor care cauta noi mijloace pentru prevenirea si combaterea bolii canceroase. Zeci de studii, unele dintre ele finalizate, alte in curs de derulare, arata ca semintele acestei plante sunt un inamic redutabil al cancerului. Ele sunt recomandate atat persoanelor sanatoase, pentru a preveni aceasta maladie, cat si celor deja bolnave, pentru a o putea combate si pentru a-i diminua efectele nefaste asupra organismului.
Iata cateva elemente practice in acest sens:

Pentru a preveni cancerul: faceti la fiecare schimbare de anotimp o cura cu seminte de armurariu, consumand 4 lingurite de tinctura pe zi, vreme de trei saptamani. Aceasta planta activeaza sistemul imunitar (favorizand fagocitarea celulelor maligne), neutralizeaza radicalii liberi, reintinereste organismul. Studii facute in randul populatiilor mediteraneene si din Asia Centrala, unde aceasta planta este consumata in mod traditional, arata ca incidenta cancerului este de pana la trei ori mai mica la cei care consuma frecvent aceasta planta.

Combaterea efectelor adverse ale chimioterapiei – este un domeniu de maxima importanta pentru cei care recurg sau au recurs la medicatia de sinteza, pentru combaterea bolii canceroase. Semintele de armurariu (arata studiile facute in cateva spitale americane) sunt printre putinele remedii cunoscute care au eficienta dovedita in combaterea teribilelor efecte adverse ale citostaticelor. Un litru de infuzie combinata de armurariu, consumata zilnic vreme de 20 de zile, sustine activitatea hepatica, mentine capacitatea de lupta a sistemul imunitar si impiedica aparitia simptomelor neurologice, provocate de administrarea acestui tip de medicatie.

Cancerul de prostata si hepatic – sunt cele doua localizari ale bolii canceroase, in care a fost verificata clinic actiunea favorabila a semintelor de armurariu sau a silimarinei (un complex de principii active secretate de aceasta planta). Se ia cate o lingurita de pulbere de seminte de 4 ori pe zi, in cure de 15 zile, cu 10 zile de pauza.
Alte forme de cancer, in care studiile de laborator au pus in evidenta actiunea curativa a armurariului, sunt cancerul pulmonar, cancerul la san, cancerul ovarian, cancerul la intestinul gros si cancerul de piele. In prezent sunt in derulare studii care – se spera – vor confirma eficienta acestei plante lipsite de toxicitate in toate aceste forme de cancer. Sursa

stimulent al metabolismului şi accelerează arderea grăsimilor.

CE AFECŢIUNI TRATEAZĂ
stimularea secreţiilor gastrointestinale – câteva picături de tinctură de ardei iute pe zi sunt eficiente în

alcoolism sau intoxicaţii de tot felul.
dureri In gât – are efect antiinfecţios şi stopează evoluţia răcelii.
Mâini şi picioare reci cauzate de circulaţia periferică deficitară – ardeiul are proprietăţi vasostimulatoare, prin

masajul mâinilor şi picioarelor cu tinctură de ardei iute sau cremă în care s-au turnat câteva picături din acest

produs stimulându-se circulaţia.
reumatism – masajul cu produse pe bază de ardei iute calmează durerile provocate de această boală.

guturai – cine mănâncă ardei iute ştie cu siguranţă că acesta desfundă repede nasul şi creşte temperatura corpului.

ATENŢIE! Intern, nu se administrează celor care suferă de hiperaciditate, ulcer gastric şi afecţiuni hepatice.

CUM SE ADMINISTREAZĂ
- Sub formă de condiment, în mâncăruri.
- tinctură – 10 g de ardei uscat se lasă la macerat 15 zile în 150 ml de alcool, după care se filtrează.

Tratamentul cu tinctură de ardei iute e bun în cura de dezalcoolizare. Se iau cam 50 de picături diluate în apă sau

ceai, de câte ori pacientul simte nevoia să consume alcool. Tinctură se foloseşte pentru fricţiuni uşoare pentru a

stopa căderea părului.
- unguent – un pachet de unt obişnuit se pune într-o cratiţă pe foc şi se lasă până ce se topeşte. în acest moment,

se ia recipientul de pe foc şi se toarnă untulîntr-un alt vas şi, cât este fierbinte, se presară cinci linguri de

ardei iute măcinat. Se mai fierbe puţin, timp în care se amestecă încontinuu, după care se lasă la răcit şi, cât nu

e solidificat total, se strecoară în cutiuţe sau borcanele. Se păstrează la rece, fiind foarte bun pentru

circulaţia periferică, reumatism, artrită şi nevralgie.

TRATEAZĂ URMATOARELE AFECŢIUNI
Reglează nivelul colesterolului din Sânge.
Are proprietăţi diuretice – măreşte volumul de urină, favorizând eliminarea ureei şi a substanţelor toxice din organism.
Ajută la tratarea infecţiilor intestinale, a litiazei biliare şi icterului – în aceste situaţii, se beau zilnic 1-2 căni cu decoct de plantă.
Creşte debitul de bilă secretată, uşurând procesul digestiei.
Reglează tensiunea arterială, fiind recomandată hipertensivilor şi celor care suferă de angină pectorală – se bea câte un păhărel de infuzie de trei ori pe zi,înainte de masă.
Este un bun depurativ sangvin.
E un adjuvant indicat in tratamentul bolilor hepatice (hepatită cronică).

ATENŢIE! Cura cu anghinare nu e bine să dureze mai mult de 30 de zile, deoarece poate duce la apariţia unor colici hepatobiliare.în plus, nu este recomandată celor care suferă de afecţiuni renale acute.

MOD DE ADMINISTRARE
- infuzie – peste o linguriţă de frunze uscate, se toarnă o cană cu apă clocotită şi se lasă ‘ la infuzat cam zece minute. Se beau câte 2-3 căni de preparat pe zi, timp de două săptămâni, pentru tratarea afecţiunilor hepatobiliare. Se consumă câte o cană dimineaţa, pe stomacul gol, după care se stă culcat pe partea dreaptă. Restul se bea înaintea meselor principale.
- capsule de anghinare – conţin pulbere de plantă şi se găsesc în magazinele cu profil naturist.
- tinctură – două linguri cu anghinare se lasă la macerat în 200 ml de ţuică sau alcool alimentar timp de două săptămâni. La final, se filtrează şi se beau din acest preparat cam 15-20 de picături pe zi. Este foarte bună pentru tratarea dischineziei biliare, a hepatitei virale, a diabetului, anorexiei sau a alergiilor.
- cataplasme – se diluează câteva picături de tinctură în puţină apă şi se aplică sub formă de comprese în cazul acneei, psoriazisului sau dermatitei de contact.

TRATEAZĂ URMATOARELE AFECŢIUNI

colici intestinale – zilnic, se beau câte două căni cu decoct de angelică.

creşterea apetitului Şi stimularea secreţiei de bilă – Se ia o linguriţă cu pulbere de rădăcină de plantă.

anemie şi convalescenţă – se înghit zece picături de tinctură de trei ori pe zi.

astm bronşic – se iau două picături de tinctură, de trei ori pe zi, timp de două săptămâni.

hepatită cronică - se iau 15 picături de tinctură de trei ori pe zi.

vaginită - se fac spălaturi vaginale cu apă în care s-au turnat 10-15 picături de tinctură.

reumatism - se face masaj cu câteva picături de tinctură.

ATENŢIE! Femeile însărcinate şi diabeticii nu au voie să facă tratament cu preparate din angelică.

MOD DE ADMINISTRARE

- decoct de rădăcină – peste o lingură cu rădăcini uscate şi mărunţite, se toarnă o cană cu apă. Se pune la fiert 25 minute, după care se lasă acoperit un sfert de oră. Este bun pentru tratarea bronşitei.

- macerat de rădăcină – rădăcina de plantă mărunţită se lasă la macerat timp de 12 ore, în 500 ml de apă. Se consumă după ce se filtrează, fiind foarte bun în cazul colicilor.

- vin de angelică – se amestecă două linguri cu rădăcină de plantă uscată cu 250 ml de vin alb şi se lasă la macerat o săptămână. Se strecoară. Bun pentru tratarea afecţiunilor digestive.

- tinctură – se lasă la macerat în 200 ml de alcool o lingură cu rădăcină de plantă timp de 14 zile. La final, se filtrează şi se iau 15-20 de picături pe zi.

- băi cu angelică – o mână de rădăcină uscată se fierbe într-un litru de apă cam 15 minute. Se toarnă lichidul în apa de baie. Procedeul este recomandat reumaticilor.