Inima are patru compartimente: 2 ventricule si 2 atrii. In camera situata in partea de jos a inimii, in partea stanga (ventriculul stang), valva aortica se comporta ca o supapa ce permite curgerea sangelui intr-un singur sens. Cand inima se contracta si pompeaza sangele, valva aortica se deschide si permite sangelui bogat in oxigen sa treaca din ventriculul stang in artera aorta. Sangele trece apoi din aorta intr-o vasta retea de artere care strabat intreg organismul. Cand inima este in repaus, intre doua batai succesive, valva aortica se inchide pentru a nu permite sangelui din artera aorta sa se intoarca in ventriculul stang.

Stenoza valvei aortice consta intr-o ingustare anormala a acestei valve, care o impiedica sa se deschida cum trebuie. O data stenoza formata, inima trebuie sa faca un efort mai mare pentru a pompa sangele in artera aorta printr-un orificiu ingustat, determinand cresterea presiunii in ventriculul stang. Pentru a compensa acest efort suplimentar, musculatura ventriculului stang se mareste pentru ca inima sa poata pompa sangele mai puternic. Cu toate ca inima poate compensa stenoza valvei aortice pentru o lunga perioada de timp, pana la urma orificiul valvei aortice se ingusteaza prea mult astfel ca inima nu mai face fata acestui efort suplimentar. Aceasta conditie netratata poate conduce la insuficienta cardiaca.

Cauze

Cele mai multe persoane cu stenoza de valva aortica se nasc cu valva aortica normala dar pe parcursul vietii, la un moment dat ei dezvolta stenoza valvei aortice. Inaintarea in varsta si depunerea de calciu determina ingrosarea si scaderea mobilitatii foitelor valvei aortice, impiedicand deschiderea completa a valvei aortice. In mod tipic, stenoza valvei aortice se dezvolta lent pe parcursul mai multor ani.

In trecut, specialistii credeau ca inaintarea in varsta, prin ani de uzura si stress asupra valvei aortice, determina aparitia stenozei valvei aortice. Cu toate acestea, studiile recente au aratat ca stenoza valvei aortice poate aparea datorita unui proces similar aterosclerozei (boala degenerativa a arterei avand ca origine formarea unei placi de aterom (depunere lipidica) pe peretele sau).

Stenoza valvei aortice poate aparea si la persoanele care se nasc cu valva aortica formata doar din doua foite in loc de trei (valva aortica bicuspida congenitala) sau la acele persoane care au avut reumatism articular acut. In ambele cazuri, foitele valvei aortice nu se deschid atat de mult pe cat ar trebui, determinand aparitia unui orificiu prea ingust pentru trecerea sangelui din ventriculul stang in artera aorta.

Anumite medicamente folosite pentru scaderea greutatii au fost incriminate in aparitia unor afectiuni ale valvei aortice.

Factorii de risc

Anumite probleme sau afectiuni medicale pot creste riscul dezvoltarii stenozei de valva aortica:

1.      depunerea de calciu. O data cu inaintarea in varsta, calciul se depune in jurul valvei aortice, ceea ce determina transformarea foitelor valvei aortice, care in mod normal sunt subtiri si flexibile, in foite groase si rigide. Nu se cunoaste de ce la unele persoane se acumuleaza depuneri de calciu, iar la altele nu. Nivelul crescut al colesterolului, diabetul zaharat si hipertensiunea arteriala pot creste riscul depunerii de calciu si, in consecinta, aparitia stenozei de valva aortica, care se mai numeste si stenoza calcificata de valva aortica, stenoza degenerativa de valva aortica sau scleroza de valva aortica.

2.      anomalii congenitale. Cateodata, unele persoane se nasc cu valva aortica bicuspida (doua cuspe - foite) in loc de trei, cate sunt in mod normal. Avand doar doua foite, valva aortica se deschide insuficient, trecand astfel o cantitate mai mica de sange prin orificiul ingustat

3.      infectia. Reumatismul articular determina formarea de tesut cicatricial pe marginile valvei aortice. Tesutul cicatricial uneste bazele foitelor valvulare vecine, limitand capacitatea acestora de a se deschide complet. Cea mai frecventa cauza a reumatismului articular acut este infectia streptococica netratata (faringita streptococica). O data cu utilizarea pe scara larga a antibioticelor pentru tratarea faringitelor streptococice, frecventa reumatismului articular acut a scazut considerabil incepand cu anul 1970.

4.      protezele valvulare. Bolile valvulare pot afecta si protezele valvulare mai ales pe cele de origine animala.

Exista si alti factori care cresc riscul stenozei de valva aortica:

- sexul. Barbatii au un risc mai mare decat femeile de a dezvolta stenoza de valva aortica.

- ateroscleroza. In unele studii s-a demonstrat ca formarea placilor de aterom la nivelul arterelor se asociaza cu stenoza de valva aortica.

- insuficienta renala

- fumatul.

Cum se manifesta?

Persoanele cu stenoza de valva aortica forma usoara sau moderata probabil nu vor avea nici un simptom pentru ca inima este inca eficienta in compensarea stenozei. Simptomele stenozei de valva aortica apar numai atunci cand presiunea din ventriculul stang este mult crescuta sau fluxul sanguin care pleaca din ventriculul stang catre restul organismului este redus in mod drastic. Simptomele stenozei de valva aortica sunt:

• durere toracica (angina) sau disconfort, cel mai adesea descrisa ca o greutate, senzatie de „gheara" sau arsura, sufocare sau senzatie de constrictie care poate iradia in brate, umeri sau gat. Durerea toracica este declansata mai ales de efort, atunci cand travaliul inimii este crescut considerabil.
• ameteala, sincopa (lesin) si pierderea constientei apar, de obicei, dupa o perioada de activitate intensa
• semne de insuficienta cardiaca, ca de exemplu fatigabilitate (oboseala) si respiratii scurte si superficiale (dispnee) in timpul unei activitati
• tulburari ale ritmului cardiac, adesea batai rapide sau neregulate ale inimii (aritmie)
• palpitatii (senzatie de disconfort datorata perceperii de catre pacient a batailor rapide sau neregulate ale inimii)

Complicatii

Pe masura ce stenoza aortica evolueaza, apar complicatii care pot avea un impact sever asupra starii de sanatate a pacientului. Insuficienta cardiaca este cea mai frecventa si cea mai serioasa complicatie ce poate aparea in timp. Alte complicatii includ:

- durerea toracica

- sincopa (lesin)

- aritmii cardiace (ritm neregulat al inimii)

- endocartita infectioasa (infectii ale inimii)

Moartea subita apare destul de rar la pacientii fara simptome. Este mai frecventa la cei cu stenoza aortica pe o valva aortica bicuspida congenital (valva aortica are doar doua foite in loc de trei).

Conditiile ce cresc riscul de moarte subita la pacientii cu stenoza aortica includ:

- hipotensiunea arteriala

- insuficienta sistolica a ventriculului stang - Ventriculul stang este camera inimii care pompeaza sange oxigenat in tot organismul. Functia sistolica a ventriculului stang reprezinta capacitatea acestuia de a se contracta astfel incat sangele oxigenat din ventriculul stang sa ajunga in tot organismul. Disfunctia sistolica inseamna ca ventriculul nu se contracta adecvat, ceea ce determina o serie de probleme printre care si oxigenarea deficitara a organelor si tesuturilor.

- hipertrofia ventriculara stanga - ingrosarea muschiului ventriculului stang

- stenoza aortica severa - Orificiul valvei aortice este ingustat foarte mult.

Insuficienta cardiaca apare atunci cand muschiul inimii nu mai pompeaza cantitatea de sange necesara organismului.

Ea este o stare patologica cauzata de deteriorarea functiei de pompa a cordului (tranzitorie sau durabila). Cordul nu este in stare sa transporte sange suficient pentru a satisface necesitatile metabolice ale tesuturilor.

Deoarece inima nu mai functioneaza in limite normale, organismul incearca sa-si suplineasca functia prin:

- retinerea apei si sarii pentru a creste cantitatea de sange

- cresterea frecventei cardiace

- cresterea dimensiunilor inimii.

Cu timpul inima oboseste si incepe sa devina din ce in ce mai putin eficienta. In acest moment apar simptome ca oboseala permanenta si slabiciune. Sangele incepe sa stagneze in vasele care ajung la inima, cauzand acumularea de lichid la nivelul plamanilor si scurtarea respiratiei.

Cauze:

Insuficienta cardiaca este produsa de factori sau boli care afecteaza capacitatea de pompare a vetriculului stang (disfunctie sistolica) cum ar fi:

- boli coronariene sau infarcte miocardice (cea mai comuna cauza)

- hipertensiune arteriala slab controlata, diabet zaharat sau afectiuni tiroidiene

- cardiomiopatia, cardiomiopatia alcoolica, infectia sau inflamatia muschiului inimii (miocarditele)

- consumul cocainei sau a altor droguri ilegale

- boli ale sacului ce inveleste inima (boli ale pericardului)

- boli cardiace congenitale

- boli sau rupturi valvulare

- boli ale inimii ce determina o frecventa cardiaca prea mare, prea mica sau neregulata (aritmii)

- varsta: odata cu inaintarea in varsta muschiul inimii devine mai rigid, impiedicand inima sa se umple cu sange.

Atunci cand ventriculul stang nu se mai poate umple normal, afectiunea poarta numele de insuficienta cardiaca diastolica. Aceasta poate fi cauzata de hipertensiune arteriala, boli coronariene sau boli valvulare.

Anumiti factori pot duce la inrautatirea brusca a insuficientei cardiace si uneori la patologie cu potential letal cum ar fi edemul pulmonar sau socul cardiogen.

Factori de risc

• infectiile;
• aritmiile;
• alimentatia insuficienta;
• medicamentele :beta-blocante, blocatorii canalelor de calciu, antiinflamatorii nesteroidieni si steroidiene;
• embolia arterei pulmonare;
• infarct de miocard;
• tireotoxicoza / hipotireoza;
• anemia;
• insuficienta renala;
• sarcina.

Tipurile de ICC:

- insuficienta sistolica - insuficienta functiei contractile a ventriculului stâng ce rezulta în diminuarea fractiei de ejectie.

- insuficienta diastolica - insuficienta functiei de relaxare a ventriculului stâng ce rezulta în majorarea presiunii de umplere a ventriculului, reducând volumul de ejectie.

- insuficienta ventriculara stânga - cauzata de ejectia scazuta a ventriculului stâng.

- insuficienta ventriculara dreapta - cauzata de disfunctia ventriculului drept definita de afectiuni pulmonare sau de insuficienta ventriculului stâng.

Ce este insuficienta cardiaca stanga?

Insuficienta cardiaca stanga afecteaza ventriculul stang (VS) sau camera inferioara a inimii. Sangele incarcat cu oxigen circula de la plamani la atriul stang, apoi in ventriculul stang, care il pompeaza in corp. Intrucat aceasta camera pompeaza cea mai mare cantitate de sange, el este cel mai voluminos si este vital pentru functionarea normala a inimii.

Daca ventriculul stang isi pierde capacitatea de a se contracta normal (insuficienta cardiaca sistolica), inima nu mai poate pompa suficient sange in circulatia arteriala. Daca muschiul inimii devine rigid, ventriculul stang nu se mai relaxeaxa normal(insuficienta cardiaca diastolica) si inima nu primeste suficient sange in timpul diastolei (starea de relaxare dupa fiecare contractie). Aceasta distinctie dintre IC sistolica si IC diastolica este foarte importanta, deoarece tratamentul medicamentos difera.

In ambele cazuri, sangele care patrunde in VS din plamani, poate stagna, cauzand trecerea plasmei sanguine in plamani (edem pulmonar). De asemenea, pe masura ce scade capacitatea inimii de a pompa sangele, scade fluxul sanguin, determinand acumularea de lichid in tesuturi (edem).

Ce este insuficienta cardiaca dreapta?

Atriul drept primeste sangele “folosit” (incarcat cu dioxid de carbon) care se intoarce in inima prin vene. Ventriculul drept trimite sangele la plamani pentru a se incarca cu oxigen. Insuficienta cardiaca dreapta apare de obicei ca urmare a unei insuficiente a ventriculului drept. Atunci cand functia ventriculului stang se deterioreaza, creste presiunea in vasele pulmonare, afectand in cele din urma cordul drept. Atunci cand ventriculul drept isi pierde functia de pompa, sangele stagneaza in vene, determinand aparitia edemelor la gleznele pacientilor.

Cat de repede evolueaza insuficienta cardiaca?

Insuficienta cardiaca este de obicei o boala cronica, adica de lunga durata si cu o evolutie lenta. Pana a fi diagnosticat pacientul, inima acestuia isi pierde incetul cu incetul functia de pompa. La inceput, inima incearca sa compenseze prin:

•Dilatare. Atunci cand inima se dilata, contractiile sunt mai puternice, deci si cantitatea de sange pompat va fi mai mare.

•Ingrosarea fibrelor musculare, datorita maririi celulelor care se contracta din inima. Acest lucru ii permite inimii sa creasca forta de contractie.

•Accelerarea ritmului, pentru a pompa mai mult sange in circulatie.

Organismul incearca sa compenseze si prin alte metode. Vasele de sange se micsoreaza pentru a mentine presiunea ridicata. Sangele este deviat de la tesuturile si organele mai putin importante si directionat spre organele vitale: inima si creierul. Aceste masuri temporare ascund insuficienta cardiaca, dar nu o vindeca. Asa se explica faptul ca numerosi pacienti nu sunt constienti de boala lor decat dupa deteriorarea inimii. De aceea controlul medical periodic este foarte important. In cele din urma, inima nu mai rezista si pacientul acuza oboseala, dispnee (greutate in respiratie) si alte simptome care il determina sa consulte un doctor.

Clasamentul NYHA

Tipurile de insuficienta cardiaca sunt clasificate deseori in functie de severitatea simptomelor.

Mai jos va prezentam cel mai utilizat sistem de clasificare, numit Clasificarea Functionala NYHA (New York Heart Association), care incadreaza pacientii in una din cele patru categorii in functie de limitarea activitatilor fizice.

Clasa I - activitatea fizica nu este limitata. Activitatea fizica obisnuita nu suscita aparitia simptomelor.

Clasa II - limitarea moderata a activitatii fizice. Activitatea fizica obisnuita provoaca aparitia simptomelor de fatigabilitate, palpitatii, dispnee sau dureri anginoase.

Clasa III - limitarea marcata a activitatii fizice. Pacientul se simte confortabil în repaus, activitatea fizica moderata suscita aparitia simptoamelor mentionate anterior.

Clasa IV - nici un efort fizic nu se produce disconfort. Simptomele pot fi prezente în repaus.

Semne si simptome

In urma diagnosticarii cu insuficienta cardiaca, este foarte important sa urmariti evolutia simptomelor si sa aduceti la cunostinta medicului orice modificare brusca.

1.Greutate in respiratie (dispnee)

Sangele stagneaza in venele pulmonare (vasele prin care sangele circula de la plamani la inima) deoarece inima nu reuseste sa pompeze sangele in mod corespunzator, cauzand acumularea plasmei sanguine la nivelul plamanilor.

Jena respiratorie in timpul efortului fizic (cel mai frecvent), al repausului, sau in somn, cand poate surveni brusc si trezi pacientii. Acestia au dificultati de respiratie in pozitie culcata, de aceea isi sprijina capul sau partea superioara a corpului cu perne. Se plang deseori de oboseala, de stari de anxietate si neliniste.

2.Tuse persistenta sau respiratie zgomotoasa- acumularea plasmei sanguine in plamani

3.Tuse cu expectoratie-mucus sau striuri rozate

4.Acumularea de lichid in tesuturi (edem)

- Odata cu scaderea circulatiei sangelui in artere, sangele care se intoarce la inima prin vene stagneaza, determinand acumularea lichidului in tesuturi. Capacitatea rinichilor de a elimina sodiul si apa scade, cauzand de asemenea retentia lichidelor in tesuturi.

-Umflaturi la gambe, glezne, abdomen sau ingrosarea taliei. Pacientii observa deseori ca ii strang pantofii.

5.Oboseala si slabiciune

-Inima nu mai pompeaza suficient sange pentru a hrani tesuturile.Sangele este deviat de la tesuturile si organele mai putin importante (muschii) si directionat spre organele vitale: inima si creierul.

- Senzatie de oboseala in permanenta. Dificultati de a efectua activitatile zilnice (cumparaturi, urcatul scarilor, caratul sacoselor sau mersul pe jos).

6.Lipsa poftei de mancare, greata

-Sistemul digestiv primeste mai putin sange, ceea ce provoaca probleme ale digestiei.

-Senzatie de satietate sau greata.

7.Dezorientare, dificultati de gandire

- Modificarea nivelului unor substante (sodiu) din sange poate provoca dezorientare

8.Tensiune arteriala mare

- Pentru a compensa pierderea capacitatii de pompare, inima bate mai repede.

- Palpitatii, care dau senzatia ca inima sare din piept.

Stadii ale insuficientei cardiace

Stadiul A - risc crescut pentru aparitia insuficientei cardiace, dar fara anomalii structurale cardiace. Include persoanele cu hipertensiune arteriala, boli coronariene, diabet zaharat, abuz de alcool si droguri, istoric de reumatism articular acut sau istoric familial de cardiomiopatii.

Stadiul B - anomalii structurale cardiace prezente, dar fara simptomatologie. Include persoanele cu anomalii structurale ale vetriculului stang, boli valvulare sau cu antecedente de infarct miocardic.

Stadiul C - simptome de insuficienta cardiaca in trecut sau in prezent si anomalii structurale. Include persoanele cu scurtarea respiratiei sau oboseala cauzata de insuficienta ventriculara sistolica sau cei care nu au simptome in prezent, dar primesc tratament pentru simptome aparute anterior.

Stadiul D - boala in stadiul termninal, necesitand tratament specializat. Include persoanele care au spitalizari dese pentru insuficienta cardiaca sau care nu pot fi externati in siguranta, cei ce sunt internati in asteptarea unui transplant, care sunt la domiciliu si primesc medicatie intravenoasa continua pentru ameliorarea simptomelor, care sunt cu ventilatie asistata sau cei care sunt in institutionalizati in centre de sanatate pentru managementul insuficientei cardiace.

Complicatii posibile

- intoxicatia cu digitale.

- dereglari severe electrolitice.

- aritmii atriale si ventriculare.

- insuficienta circulatiei mezenteriale.

- enteropatia proteica.

Fibrilatia ventriculara este o afectiune in care, datorita activitatii electrice necontrolate a inimii, ventriculele se contracta rapid, nesincronizat si necoordonat. In acest caz, inima pompeaza putin sange sau isi intrerupe complet activitatea  de pompa. Fibrilatia ventriculara poate provoca un colaps cardio-vascular sau moarte subita daca pacientul nu primeste ingrijiri de urgenta.

Un ventricul care pompeaza sange in artere cu 200 de batai pe minut inseamna stop cardiac. Singura sansa e defibrilatorul. Putem trai cand atriile se contracta de 600 ori pe minut insa maximul ventriculilor nu poate atinge 200.

Cauze:

• Bolile cardiace (cardiopatie ischemica,infarct miocardic acut)
• Electrocutari;
• Traumatisme toracice,
• Ciroza hepatica;
• Neoplasme (cancer)
• Hiperpotasemie

Cand  suspectezi  o fibrililatie ventriculara?

Senzatia ca inima iti bate haotic, ca aripile de fluture, esti anxios (ti-e teama), esti obosit si simti ca nu ai aer sunt caracteristice pentru fibrilatie. Evident, cand bataile sunt foarte dese, respiratia e afectata si sangele nu se oxigeneaza bine. Simti ca nu ai aer fiindca sangele stagneaza in plamani si in restul corpului. Picioarele devin reci si se umfla fiindca retii apa, la fel si plamanii care pot ajunge la stop respirator. Fibrilatia ventriculara provoaca o oprire cardiocirculatorie responsabila de o pierdere a constientei si de o stare de moarte aparenta.

Se intampla totusi sa nu-ti dai seama deloc, sa te simti perfect sanatos, dar la un control medical de rutina sa descoperi o fibrilatie usoara care trebuie tratata ca sa nu se agraveze.

Flutter-ul  atrial este o tulburare de ritm cardiac (aritmie). Tulburare a ritmului cardiac relativ benigna afectand auriculele, care se contracta in mod regulat si coordonat cu o frecventa ridicata (aproximativ 300 ori pe minut).

Cauze, incidenta si factori de risc

Flutter este provocat de o întrerupere a funcţionarii normale a sistemului de conducere electrica a inimii. În  flutter  atriile sunt stimulate să se contracte foarte repede şi diferit de la activitatea normală provenita de la nodul sinoatrial.

În flutter atrial  ventricule  bat mai rapid, dar cu regularitate.

Se intalneste rar la indivizi sanatosi, aparand de obicei in caz de stenoza mitrala, hipertiroidism, cardiopatie ischemica, hipertensiune arteriala,hipertiroidism, hipertensiune arterială .Unele cazuri de  flutter apar în cazul unui atac de cord sau imediat după intervenţii chirurgicale pe inima.

Simptomele

• Palpitaţii
• Ameţeli
• Leşin
• Confuzie
• Oboseală
• Dificultăţi de respiraţie

Notă: Simptomele pot initia sau opri brusc.

Rapiditatea ritmului ventricular (150 contractii pe minut pentru un flutter auricular 2/1) poate antrena agravarea unei insuficiente cardiace severe sau a unui angor (angina pectorala).

Fibrilatia atriala este determinata de disfunctii ale activitatii electrice ale inimii. Boli care afecteaza miocardul (muschiul inimii) sau suprasolicita inima, frecvent determina aparitia fibrilatiei atriale.

Aceste boli sunt:

- hipertensiunea arteriala, o afectiune in care sangele exercita o presiune crescuta asupra peretilor arterelor; valorile normale ale tensiunii arteriale sunt: 119 mmHg tensiunea arteriala sistolica si 79 cea diastolica

- afectiunile coronarelor si infarctul miocardic acut: bolile arterelor coranare sunt cauzate de formarea placilor de ateroscleroza (depozite de lipide in peretele vaselor) in interiorul lor; aceste vase alimenteaza miocardul cu sange bogat in oxigen

- insuficienta cardiaca apare atunci cand inima nu mai poate pompa eficient sangele in circulatie

- afectiuni ale valvelor inimii (valvulopatii): cel mai frecvent este interesata valva mitrala (valva situata intre atriul si ventriculul stang); aceste afectiuni apar cand valva e deteriorata sau ingustata si nu mai poate controla eficient fluxul de sange prin sau la iesirea din inima

- cardiomiopatiile: afectiuni in care muschiul inimii este afectat si astfel scade cantitatea de sange care poate fi pompata de inima

- miocarditele: afectiuni inflamatorii ale miocardului si pot apare dupa infectii virale, fungice sau alte infectii ca difteria, reumatismul articular acut sau tuberculoza

- boala reumatismala cardiaca: afectiune a inimii in care sunt distruse miocardul si valvele, in cadrul bolii numite reumatism articular acut

- boli congenitale ale inimii: modificari ale structurii inimii prezente de la nastere

- pericarditele (afectiuni inflamatorii a invelisului extern al inimii) si endocarditele (afectiuni inflamatorii ale portiunii interne a peretelui cardiac): in evolutia acestor boli pot apare leziuni ale miocardului si/sau valvelor

- sindromul Wolff-Parkinson-White: determina ritmuri rapide si neregulate (aritmii) ale inimii.

Cauze

Chirurgia cardiaca, ca de exemplu by-pass-ul coronarian sau chirurgia valvelor, pot determina aparitia fibrilatiei atriale. Pentru persoanele peste 65 ani, orice interventie chirurgicala poate declansa fibrilatia atriala si creste riscul de aparitie a accidentelor vasculare cerebrale. In aceste conditii fibrilatia atriala poate fi de scurta durata, iar tratamentul restabileste de obicei ritmul normal intr-un interval de aproximativ 2 luni.

Alte afectiuni ce pot cauza fibrilatie atriala sunt:

- bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC): grup de afectiuni in care respiratia este dificila, pentru ca aerul este eliminat cu dificultate din plamani

- pneumonia: inflamatie a tesutului pulmonar cauzata de infectii bacteriene sau virale

- embolismul pulmonar: intreruperea brusca a fluxului de sange la nivelul unei artere de la nivelul plamanilor

- hipertiroidism: boala in care glanda tiroida produce hormoni specifici in exces

- consumul excesiv de alcool pentru o perioada lunga de timp poate fi o cauza de fibrilatie atriala; un studiu recent a demonstrat ca marii consumatori de bauturi alcoolice dezvolta mai frecvent aritmii decat cei care nu consuma alcool sau cei care il consuma ocazional; de asemenea, consumul unei cantitati mari de alcool intr-un timp scurt determina episoade de fibrilatie atriala

- consumul de stimulante ale activitatii cardiace (medicamente: teofilina, amfetamine, decongestionante ce contin pseudo-efedrina; droguri: cocaina, metamfetaminele; excesul de nicotina si cafeina).

Fibrilatia atriala determinata de afectiuni tratabile, ca de exemplu pneumonia sau hipertiroidismul, se remite de obicei, odata cu vindecarea bolii de baza. Fibrilatia atriala apare uneori la persoane sanatoase, aceasta fiind denumita fibrilatie atriala izolata si reprezinta mai putin de 10% din cazurile de fibrilatie atriala.

Factori de risc 

Fibrilatia atriala (FA) survine deseori la persoanele care sufera sau au suferit de boli coronariene, de stop cardiac, sau de insuficienta cardiaca. Apare si la pacientii cu afectiuni ale valvelor inimii (valvulopatii), cu inflamatie a miocardului (miocardita) sau a endocardului (endocardita), sau in urma unei interventii chirurgicale cardiace.

Pacientii cu ateroscleroza ( depuneri de grasimi pe peretii interni ai arterelor) sau angina pectorala (dureri in regiunea inimii datorate unei irigari insuficiente a miocardului) pot suferi de asemenea de fibrilatie atriala. Uneori aceasta este legata de anomalii congenitale ale inimii. 

O boala a plamanilor poate de asemenea sa afecteze inima. De aceea FA survine la pacientii cu boli pulmonare cronice, trombembolism pulmonar, emfizem pulmonar sau astm.

Varsta si sexul influenteaza riscul aparitiei FA si gravitatea sa. Barbatii prezinta un risc usor mai crescut de a dezvolta FA, dar femeile diagnosticate cu aceasta afectiune prezinta un risc mai mare de moarte prematura. Varstnicii sunt mai predispusi la FA decat persoanele tinere.

Alti factori de risc sunt afectiunile tiroidei, diabetul, hipertensiunea arteriala, consumul excesiv de alcool, fumatul sau consumul de stimulante (inclusiv cafeina).

Care sunt simptomele fibrilatiei atriale?

Multi pacienti cu fibrilatie atriala nu au nici un simptom si nu constientizeaza ritmul anormal al inimii.

Cel mai obisnuit simptom al fibrilatiei atriale sunt palpitatiile, o constientizare asociata cu disconfort a batailor neregulate si rapide ale inimii.

Alte simptome ale fibrilatiei atriale sunt produse de scaderea cantitatii de sange trimise in corp. Aceste simptome includ ameteala, lesin, slabiciune, oboseala, lipsa de aer si angina (durere in piept datorata fluxului scazut de sange catre muschiul inimii).

Care sunt complicatiile fibrilatiei atriale?

Insuficienta cardiaca

Daca inima este incapabila sa pompeze o cantitate adecvata de sange in corp, ca la persoanele cu FA, corpul incepe sa compenseze prin retinerea lichidelor. Aceasta poate duce la o situatie numita insuficienta cardiaca. Insuficienta cardiaca rezulta in acumularea de lichid in partea inferioara a picioarelor (edeme) si in plamani (edemul pulmonar). Edemul pulmonar face mai dificila respiratia si reduce abilitatea plamanului de a aduce oxigen si de a indeparta dioxidul de carbon din sange. Nivelul de oxigen din sange poate scadea si nivelul de dioxid de carbon din sange poate creste, o complicatie numita insuficienta respiratorie. Aceasta este o complicatie amenintatoare de viata.

Accidentul vascular cerebral (AVC)

Freamatul atriilor in FA produce stagnarea sangelui in interiorul atriilor. Sangele stagnant tinde sa formeze cheaguri de-a lungul peretilor atriilor. Cateodata, aceste cheaguri sanguine sunt dizlocate, trec prin ventriculi si isi gasesc locul in creier, plamani si alte parti ale corpului. Acest proces este numit embolizare. O complicatie obisnuita a FA este un cheag sanguin care patrunde in creier si produce instalarea brusca a unei paralizii a extremitatilor de o singura parte a corpului si /sau a muschilor faciali (un AVC embolic). Un cheag sanguin care patrunde in plamani poate produce lezarea tesutului pulmonar (infarct pulmonar) si simptome precum durerea in piept si lipsa de aer. Cand cheagul de sange ajunge intr-o extremitate a corpului, mana sau piciorul se raceste brusc datorita lipsei sangelui din acea parte a corpului.

Cand conducerea este intarziata in ventriculul drept se produce blocul de ramura drept, iar in ventriculul stang – blocul de ramura stang.

Blocul de ramura este o tulburare de obicei grava, intalnindu-se rar la indivizi sanatosi.
Blocul de ramura poate aparea ,in general, in caz de

- cardiopatie ischemica,

- infarct miocardic  (datorita reducerii cantitatii de sange)

- endocardita bacteriana

- reumatismul articular acut,difterie, febra tifoida

- factori congenitali (cel drept poate fi congenital fara semnificatie patologica)

- intoxicatii cu digitala, chinidina

- hiperkaliemie (crestera potasiului in sange)

- hipertensiune arteriala

- valvulopatii aortice ( stenoza aortica ,insuficienta aortica)

- stenoza mitrala

- cord pulmonar etc.

Principalul simptom al tahicardiei il reprezinta palpitatiile, adica senzatia ca inima bate prea repede. Cu cat tahicardia este mai grava, cu atat si simptomele sunt mai severe. Mergeti la doctor daca aveti oricare din simptomele de mai jos in plus fata de palpitatii:
Senzatia de cap gol, ameteala sau lesin;
Senzatia de lipsa de aer;
Durere toracica;
Obseala marcata;
Anxietate severa (teama)
Transpiratii reci;
Greata.

De cele mai multe ori se manifesta prin:
-Palpitatii- neregulate- in care pauza compensatorie este resimtita ca o “oprire” a inimii, iar contractia urmatoare este cea mai puternica datorita umplerii prelungite a inimii- determina o senzatie particulara de anxietate.
-Dureri uneori la varful inimii sub forma de intepaturi.
-Intermitenta pulsului, datorita pauzei compensatorii si neregularitatii impulsului contractil.
   La asculatia inimii- batai neregulate suplimentare cu zgomotul I si II, fie  absenta zgomotului II si dublarea zgomotului I .Extrasistolele pot fi rare sau frecvente, grupate cate 2 batai la intervale regulate (bigeminism) sau trei batai (trigeminism). Bigeminismul poate surveni la intoxicatia cu digitale (digoxin), dar si la indivizii sanatosi.
In majoritatea cazurilor extrasistolele constituie o tulburare de ritm benigna, cu cord normal, care survine la indivizi anxiosi si sunt favorizate de emotii sau anumiti excitanti (cafea, ceai, fumat).
In anumite cazuri insa pot fi revelatoare de o cardiopatie grava.ele pot apare in valvulopatiile mitrale si pot anunta o fibrilatie atriala. In infarctul miocardic cand sunt rare nu prezinta gravitate, dar cand sunt frecvente pot anunta o tahicardie ventriculara. In cardiopatiile cronice, extrasistolele ventriculare poliforme constituie un indiciu de suferinta miocardica grava.

Bradicardia poate fi data de:
1.Boli care afecteaza sistemul electric al inimii si intrerup impulsurile electrice regulate care pastreaza frecventa cardiaca in limite normale. Acestea sunt:
- procesul de imbatranire. Ca urmare a modificarilor legate de varsta, poate apare o rata scazuta a frecventei cardiace.
- bolile arterelor coronare si infarctul miocardic
- operatiile pe cord
- miocardita
- endocardita

2,Boli sau medicamente care incetinesc trecerea impulsurilor electrice prin inima, dar nu sunt rezultatul unor boli cardiace. Exemple:
- hipotiroidism( scaderea hormonilor tiroidieni)
- dezechilibre electrolitice ca de exemplu, nivelul crescut de potasiu (hiperpotasemie)
- la unele persoane, circumstante ca ortostatismul (statul in picioare) pentru un timp prelungit, durerea, tusea si voma stimuleaza sistemul nervos si incetinesc frecventa cardiaca; frecventa cardiaca joasa este temporara
- medicamentele administrate in boli cardiace, ca betablocantele, blocantele de canale de calciu, antiaritmicele si digoxinul.

Riscul de a avea bradicardie este crescut daca:
- sunt prezente boli cardiace
- daca se folosesc unele tratamente (betablocantele, blocantele de canale de calciu, antiaritmicele, digoxinul)
- varsta de 65 de ani sau mai mult
- operatii recente pe cord.

Simptomele bradicardiei apar atunci cand inima nu pompeaza suficient sange pentru a acoperi nevoile organismului. Aceasta situatie este obisnuita atunci cand frecventa cardiaca este foarte joasa sau ramane joasa pentru o perioada mai lunga de timp. Simptomele sunt:
- vertij (ameteli)
- sincopa (lesin)
- oboseala
- dispnee (respiratie dificila)
- palpitatii
- angina (dureri pectorale)
- cresterea oboselii la efort
- confuzie sau dificultati de concentrare
Unii oameni cu bradicardie nu prezinta simptome.