Cum apar?
   Umflarea ochilor este cauzata de multi factori, precum retentia de fluide, stres, alergii, schimbari hormonale sau de plans. Organismul reactioneaza la orice fel de emotie prin marirea fluxului sangvin ce duce la umflarea ochilor. De asemenea, dupa somn putem sa avem ochii umflati din cauza excesului de sodiu din dieta ce retine apa sau excesului de alcool.

Cum ii vindecam?
   Pentru ochii umflati din cauze normale, iata cateva din metodele pe care le puteti alege pentru a vindeca o astfel de conditie:
- spala fata cu apa rece
- fereste-te sa ingerezi hrana cu mult sodium
- bea multa apa
- demachiaza-te corect
- pune de 2-3 ori pe saptamana pe ochi cate o felie de castravete pentru cateva minute
- pune de 2-3 ori pe saptamana pe ochi cate un plic de ceai verde inmuiat in apa calda timp de cateva minute
- incearca creme care contin aloe si vitamina E
   Daca ai impresia ca ochii sunt umflati din cauza unei alergii, atunci fa o vizita medicului pentru un tratament corect.

Unele persoane se trezesc cu o umflatura la ochi, care este dureroasa. Tabloul este dramatic din punct de vedere estetic si nu numai. Retetele miraculoase nu intarzie sa apara de la cunostinte sau prieteni, dar efectul se lasa dureros asteptat.

Decorate cu gene lungi si umbroase, pleoapele adapostesc in grosimea radacinilor genelor si o serie de glande dispuse spre interiorul lor, dar si spre exterior. Inflamatia stafilococica supurativa a unora sau altora dintre aceste glande, dau orgeletul sau urciocul. Deci problema este la pleoapa, nu la ochi.
Cum incepe? incepe cu o mica umflatura la marginea pleoapei, o roseata locala, iar in cateva zile durerea creste in intensitate, devine vie si la palpare se descopera un punct dureros. in aceasta faza trebuie ca bolnavul sa se adreseze medicului, iar pe ochi sa aplice comprese reci. Daca nu se face acest lucru, apare un punct dureros, galben, purulent. Daca inflamatia prinde glandele dinspre interiorul pleoapei, apare orgeletul intern, manifestarile sunt mult mai accentuate, edemul pleoapei este mult mai mare, abcesul tinzand sa se intinda prin conjunctiva spre ochi. in aceasta faza, compresele calde grabesc formarea si drenarea colectiei purulente si diminuarea durerii.
Cum se trateaza? Uneori orgeletul apare in serie si se recurge la un vaccin antistafilococic. in afara evolutiei normale, pot aparea complicatii cum ar fi: inchistarea, prinderea tesutului gras al orbitei, infectarea glandelor lacrimare. Colectia purulenta poate fi punctionata, dar niciodata stoarsa. Tratamentul local cu antibiotice trebuie facut sub supraveghere medicala de specialitate.

TRATAMENT NATURIST:
*Dieta crudivora, bogata in vitamine, enzime.
*Baie calda de ochi, zilnic timp de 10-15 minute cu urmatoarele plante:
*Aloe, silur, ruta, pelin, salvie, musetel, nalba (flori). Cte o lingurita din fiecare, se amesteca, se infuzeaza 5 minute in 500 ml apa clocotita. Se face baia de ochi in infuzia calduta, clipind in apa.
*Albastrele infuzate in apa clocotita, se fac 2-3 bai pe zi.
*10 gr frunze de patlagina, 5 gr albastrele, 5 gr sulfina. Se amesteca, se pune 150 ml apa clocotita, se infuzeaza 15 minute, se strecoara, se face baie de ochi.
*Baia de abur a capului, cu musetel, coada soricelului, cimbrisor, o data pe zi.
*Compresa cu infuzie de silur, musetel, coada soricelului, aplicat pe ochi timp de 30 de minute, de 2-3 ori pe zi.
*Compresa cu infuzie de silur, pe timpul noptii.
*Baia vitala de 2 ori pe zi, timp de 25 minute.
*Cataplasma cu lut pe ochi, de 2 ori pe zi.
*Dusul rece al fetei, de 2 ori pe zi.

Daca exista o parte a fetei care tradeaza surmenajul, insomnia si trecerea inexorabila a timpului, aceasta este reprezentata de pleoape.

Daca pleoapele incep subit sa se umfle, iar acest efect dureaza mai multe saptamani sau luni, este indicat a se consulta un medic oftalmolog. Edemele pleoapelor pot fi cauzate de diverse afectiuni, cum ar fi:
1. Alergia: una dintre cele mai frecvente cazuri. in acest caz umflarea pleoapelor este insotita de mancarimi, roseata si senzatia de "nisip in ochi". Cauza poate fi locala (datorita unor cosmetice, a fumului, ojei), sau generala (datorita unei alergii alimentare).
2. Conjunctivita: numita popular "urcior", este datorata unui microb si apare ca rezultat inflamatia pleoapei. Cu ajutorul picaturilor de Colir, sau a unguentelor cu antibiotice, acesasta inflamatie trece in cateva zile.
3. Boli renale sau tiroidiene: sun cazuri mai rare, numai medicul fiind cel care va stabili un diagnostic.

Tratamente naturiste

Inflamatia pleoapelor poate fi provocata de o proasta digestie sau de plans indelungat. Chiar si dupa o noapte de somn ochii au nevoie de revigorare. Pentru a scapa de "ochelarii negri" care camufleaza pleoapele umflate, se recomanda urmatoarele retete:
*Ceaiul negru, bogat in tanin, "trage" apa care stagneaza in tesuturi. Cel mai bine este sa se aplice pliculete de ceai, dupa ce au fost cufundate in apa incalzita, racite putin, direct pe pleoapele inchise.
*Laptele, folosit in comprese reci, timp de 10 minute face adevarate minuni. Nu se cunoaste exact efectul acidului lactic, al glucozei sau calciului asupra ochiului.
*Albastrelele (neghina), cunoscute sub denumirea populara de "sparge-ochelari", se folosesc maruntite in amestec cu roua sau apa de ploaie sub forma de comprese. Au efect astringent si calmant.
*Susanul, se foloseste prin aplicarea unui saculet cu seminte direct pe pleoape, timp de 15 minute. Are efect relaxant.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL:
Cand pleoapele superioare si cele inferioare se relaxeaza, grasimea situata in jurul globului ocular care are rol de protectie pentru acesta, are tendinta, la unele persoane, de a se acumula, formandu-se un fel de "bobite", care atrag privirea, datorita aspectului lor. Ochii ovali (tip Marina Vlady) sunt mai vulnerabili decat ochii infundati, "goi" (tip Greta Garbo). Tratamentul propus de catre medicii oftalmologi si cei esteticieni, este cel chirurgical, prin eliminarea excesului de grasime situat pe pleoapa. Interventia se efectueaza sub anestezie locala sau generala, iar cicatricea este aproape invizibila.

TRATAMENTUL REFLEXOTERAPEUTIC:
Se maseaza punctele reflexogene din jurul ochilor, pentru a imbunatati circulatia sangelui; in zona glandelor suprarenale, pentru stimularea producerii de cortizon; in zonele limfatice corp superior, pentru stimularea rezistentei organismului, mai ales in zona capului si a ochilor.
Schema de masaj: zona reflexa ochi, punctul 8, timp de 3-5 minute pentru ochiul afectat si 2-3 minute pentru cel sanatos; zona reflexa suprarenale, punctul 23, timp de 3-5 minute pe fiecare picior; zonele limfatice, punctul 39, timp de 3 minute pe fiecare picior.

Pentru a scapa de aceasta stare extrem de neplacuta, se amesteca 10 gr silur, 20 gr odolean, 15 gr cuisorita (albeata, cerentel, cerculet), 20 gr flori de liliac, 10 gr cretisoara, 20 gr musetel, 10 gr virant (ruta). Se iau 15 gr de amestec la 1 l apa, se lasa pe timpul noptii la macerat, iar a doua zi se incalzeste pana la punctul de fierbere, se lasa sa stea 3 minute, apoi se uda o bucata de panza in solutie si se aplica pe ochii inchisi timp de 1 ora, de mai multe ori pe zi.

Care sunt cauzele?
Afectiunile sistemice asociate cu uveita anterioara negranulomatoasa sunt bolile legate de HLA-B27:
- sacroileita
- spondilita anchilopoetica
- sindrom Reiter
- psoriazis
- colita ulcerativa
- boala Chron.

Boala Behcet produce atat uveita anterioara, cu hipopion recurent, cat si uveita posterioara, cu modificari marcate ale vaselor retiniene. Infectiile cu virusul herpes simplex si cele cu virusul herpes zoster pot determina uveite anterioare negranulomatoase.
Bolile care determina uveita anterioara granulomatoasa au tendinta de a determina si uveite posterioare. Acestea includ:
- sarcoidoza (afectare bilaterala)
- tuberculoza pulmonara
- sifilis
- toxoplasmoza
- sindromul Vogt-Koyanagi-Harada (uveita bilaterala asociata cu alopecie polioza - gene, sprancene sau par depigmentate - , vitiligo, hipoacuzie)
- oftalmia simpatica.
Sifilisul genereaza un aspect caracteristic al fundului de ochi (sare si piper), adesea cu diminuarea vizuala surprinzator de usoara cu exceptia cazurilor in care este prezenta si atrofia optica luetica primara.
In toxoplasmoza congenitala sunt prezente de obicei semne ale unor episoade anterioare de retinocoroidita.
Principalii agenti responsabili de inflamatia oculara in SIDA si in alte afectiuni cu imunodeficienta sunt:
- virusul citomegalic
- virusul herpes simplex
- virusul herpes zoster
- micobacteriile
- Criptococcus
- Toxoplasma
- Candida.
Vasculitele retiniene autoimune si pars planitis (uveita intermediara) sunt afectiuni idiopatice care produc uveite posterioare.
Dezlipirea de retina, tumorile intraoculare sau limfomul sistemului nervos central pot mima uveita.

Tipuri de strabism
1. Strabism concomitent (“strabism” propiu-zis): strabism care apare in toate directiile privirii, in mai mare masura unilateral (acelasi ochi) sau alternant (ambii ochii deviaza pe rand). Mentionam:
* Strabism convergent - spre interior (spre nas);
* Strabism divergent - spre exterior (spre ureche);
* Heterotropia – strabism manifest;
* Heteroforia – strabism latent, manifest numai la suprasolicitare, de exemplu la boala, oboseala;
* Strabismul acomodativ (de obicei spre interior) acentuat la efortul de acomodare, concomitent cu hipermetropia;
* Strabism tardiv apare la un copil dupa 3 ani.
2. Strabism paralitic: apare datorita paraliziei musculaturii oculare, in urma unui traumatism, nevrite, infectii, tumori;
3. Strabism “fiziologic” - apare la sugari pana la 3 luni;
4. Pseudostrabism in epicantus, radacina nasului plat.

Cauze
Cel mai adesea cauzele strabismului prezent in copilarie sunt necunoscute. Totusi, el se poate transmite genetic (se intalneste mai frecvent in unele famili). Uneori strabismul se dezvolta in urma suprasolicitarii vederii pentru compensarea altei afectiuni oftalmologice, ca de exemplu prezbitismul (diminuarea treptata a puterii de acomodare). De asemenea, afectiunea poate fi determinata de o distanta mai mare intre cei doi ochi datorita unei conformatii speciale a orbitelor. O alta cauza poate fi insuficienta in miscarea de convergenta a ochilor. La adulti, strabismul poate aparea in urma afectarii globilor oculari sau a vaselor de sange de la nivelul acestora. Cauzele de strabism si de pierdere a vederii la adult sunt diverse: tumorile craniene sau oculare, boala Graves, accidentele vasculare cerebrale si diverse afectiuni musculare sau nervoase. Strabismul poate aparea si din dorinta copilului de a vedea clar, astfel face un efort de acomodare ce se insoteste de miscarea de convergenta a ochilor.

Care sunt simptomele?
Copiii care au strabism pot fi uneori diagnosticati cu usurinta doar prin simpla observare a pozitiei globilor oculari.
Cele mai frecvente semne vizibile sunt :
- globii oculari nu privesc in aceeasi directie in acelasi timp
- globii oculari nu se misca coordonat (directia care afecteaza cel mai mult miscarile oculare depinde de tipul de strabism prezent la persoana respectiva)
- privirea incrucisata sau inchiderea unui ochi la lumina stralucitoare
- inclinarea sau intoarcerea capului pentru a privi la un obiect
- impiedicarea persoanei de obiectele care-i stau in cale (strabismul limiteaza aprecierea distantei fata de diferite obiecte).
Copiii cu strabism se pot plange de urmatoarele simptome:
- vedere incetosata
- oboseala ochilor
- sensibilitate la lumina puternica
- vedere dubla (aceasta apare de obicei la aparitia strabismului).
In cazul in care ochii copilului sunt doar putin deviati, este foarte greu de apreciat daca acesta are strabism sau nu. De obicei simptomele sunt tranzitorii, pot fi prezente sau absente, dar se pot inrautati in cazul in care copilul este obosit sau bolnav. Atunci cand ochii copilului nu sunt aliniati in acelasi timp, pentru vederea unui obiect, pana la varsta de 4 luni, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic de catre medicul specialist. Aceasta examinare trebuie realizata cat mai curand posibil daca se observa probleme evidente ale privirii copilului sau daca este recomandata de medicul pediatru sau medicul curant. Medicul de familie poate recomanda efectuarea unui consult de specialitate la medicul oftalmolog.
Chiar daca nu se observa modificari ale privirii copilului, cei mai multi medici recomanda efectuarea unui consult oftalmologic inainte de a ajunge la varsta scolara.
Aparitia strabismului la copiii cu varsta cuprinsa intre 7 si 10 ani, de obicei se insoteste de vedere dubla. In cazul in care vederea dubla persista, este necesara efectuarea unui consult oftalmologic. De asemenea, medicul trebuie sa excluda o alta afectiune mai severa care poate determina strabismul. Atunci cand vederea dubla se instaleaza brusc, aceasta este o urgenta medicala si persoana respectiva trebuie sa se prezinte imediat la medic.
La adulti, vederea dubla se poate instala brusc ca urmare a sclerozei multiple (SM), accidentului vascular cerebral (AVC), hipertensiunii arteriale (HTA) sau diabetului zaharat (DZ). Daca vederea dubla persista, datorita unora dintre afectiunile enumerate mai sus, o perioada mai lunga de timp, se recomanda consultul unui medic de specialitate. In aceste cazuri este necesara instituirea unui tratament de urgenta.

Care sunt cauzele retinopatiei diabetice?
Nivelul ridicat al glicemiei creşte riscul apariţiei retinopatiei diabetice, la fel şi vechimea diabetului. În general, diabeticii nu dezvoltă retinopatie decât după cel puţin 10 ani de la debutul bolii.
Glicemia crescută poate altera vasele sanguine din retină, ducând la sângerări sau eliminare de lichid. Aceasta cauzează umflarea retinei şi formarea de depozite. Este forma incipientă de retinopatie diabetică, denumită neproliferativă.
Într-un stadiu mai avansat, numit retinopatie proliferativă, vase noi de sânge cresc pe suprafaţa retinei. Aceste vase sanguine noi pot produce probleme vizuale serioase deoarece se pot sparge şi pot sângera în vitros, o substanţă gelatinoasă care există în centrul ochiului. Retinopatia proliferativă poate duce la orbire.

Care sunt factorii de risc?
Riscul de a dezvolta retinopatie diabetica depinde in mare masura de doi factori:
- perioada de timp de la instalarea diabetului;
- tipul diabetului.
Cu cat perioada de timp de la instalarea diabetului este mai mare, cu atat este mai mare sansa de aparitie a retinopatiei. In plus, pacientii cu diabet tip I sunt mai predispusi la a dezvolta retinopatie decat cei cu tip II de diabet.
Dintre cei cu tip I de diabet, 60% au semne de retinopatie la 10 ani de la instalarea diabetului si aproape toti au retinopatie la 20 de ani. Aproximativ 53% dezvolta retinopatie proliferativa la 20 de ani.
Dintre persoanele cu diabet tip II, 21% au retinopatie la momentul diagnosticului si 60% o dezvolta dupa 20 de ani.

Factori de risc ce nu pot fi controlati
Exista cativa factori de risc ce nu pot fi controlati. Unii dintre ei sunt:
- istoricul familial de retinopatie diabetica: riscul de a face retinopatie este mai mare la persoanele care au rude cu diabet si retinopatie
- nefropatia (boala renala): lezarea vaselor de sange de la nivelul rinichilor este o complicatie pe termen lung a diabetului. Riscul de dezvoltare a retinopatiei este mai mare la cei care au eliminare crescuta de proteine in urina (proteinurie), ca semn precoce de boala renala.

Factori de risc se pot controla
Alti factori de risc se pot controla. Printre acestia sunt:
- sarcina: femeile care au diabet au un risc mai mare de a face retinopatie in timpul sarcinii; la femeile care au deja retinopatie si raman insarcinate, sansele sunt de aproximativ 50% ca boala sa se inrautateasca;
- valori constant crescute ale glicemiei: studii efectuate pe perioade de timp indelungat arata ca nivele constant crescute ale glicemiei se insotesc de risc crescut de retinopatie; mentinerea glicemiei in limite aproape normale reduce riscul de retinopatie si incetineste progresia bolii in cazul in care aceasta s-a instalat;
- tensiunea arteriala crescuta: in general, persoanele care au diabet si hipertensiune arteriala au riscul mai mare de a dezvolta complicatii vasculare, inclusiv la nivelul vaselor ochiului; studii efectuate pe termen indelungat au aratat ca retinopatia progreseaza mai frecvent la forme proliferative sau forme cu edem macular daca se insoteste de hipertensiune arteriala;
- intarzierea diagnosticului si tratamentului: efectuara de controale oftalmologice regulate nu scade riscul aparitiei retinopatiei, dar scade riscul aparitiei complicatiilor si pierderii vederii; terapia adecvata si precoce incetineste progresia retinopatiei si previne pierderea vederii;
- valori crescute ale colesterolului: cateva studii au indicat faptul ca nivelul ridicat al colesterolului creste riscul de retinopatie; totusi nu s-a demonstrat daca reducerea niveleor colesterolului seric afecteaza progresia retinopatiei;
- fumatul: cateva studii au demonstrata ca fumatul creste riscul de apritie a retinopatiei la pacientii cu diabet.

Care sunt simptomele?
In faza de debut a retinopatiei diabetice este posibil sa nu apara nicio schimbare a vederii pacientului. Insa, pe masura evolutiei bolii, apar numeroase semne ce pot indica prezenta retinopatiei diabetice:
* incetosarea privirii;
* aparitia unor puncte negre in campul vizual;
* vederea dubla datorata actiunii bolii asupra nervilor ce controleaza muschii ochiului;
* dificultatea de a citi de aproape;
* afectarea vederii nocturne;
* greutate in perceperea culorilor;
* scaderea severa a vederii.

Evolutie
Odata cu aparitia retinopatiei diabetice se pot descrie mai multe stadii ale bolii, printre care:
* Retinopatia diabetica neproliferativa reprezinta primul stadiu al bolii, manifestat prin aparitia unor dilatatii vasculare retiniene, edeme sau microhemoragii. Aceasta afectiune este intalnita in special la persoanele care sufera de diabet zaharat de tip II.
* Retinopatia diabetica proliferativa se explica prin cresterea tesutului fibros de la nivelul retinei, dar si prin modificari ce atrag aparitia de noi vase sangvine. De obicei, acest tip de retinopatie apare la 7-10 ani dupa diagnosticarea bolii, in cazul diabetului de tip I.
* Ca stadiu intermediar al acestei boli, este cunoscuta retinopatia preproliferativa reprezentata prin mici vascularizari retiniene care nu afecteaza vederea la momentul aparitiei lor, ci de-a lungul timpului.

Complicatii
In cazul nedepistarii la timp si netratarii adecvate a retinopatiei diabetice, pot aparea o serie de complicatii ce pot avea drept rezultat pierderea vederii:
* edeme maculare (macula reprezinta partea interioara a retinei, responsabila de distingerea detaliilor fine si a culorilor);
* hemoragii retiniene;
* cataracta.
Aproximativ o treime din diabetici sufera de complicatii oculare.

Care sunt cauzele retinopatiei diabetice?
Nivelul ridicat al glicemiei creşte riscul apariţiei retinopatiei diabetice, la fel şi vechimea diabetului. În general, diabeticii nu dezvoltă retinopatie decât după cel puţin 10 ani de la debutul bolii.
Glicemia crescută poate altera vasele sanguine din retină, ducând la sângerări sau eliminare de lichid. Aceasta cauzează umflarea retinei şi formarea de depozite. Este forma incipientă de retinopatie diabetică, denumită neproliferativă.
Într-un stadiu mai avansat, numit retinopatie proliferativă, vase noi de sânge cresc pe suprafaţa retinei. Aceste vase sanguine noi pot produce probleme vizuale serioase deoarece se pot sparge şi pot sângera în vitros, o substanţă gelatinoasă care există în centrul ochiului. Retinopatia proliferativă poate duce la orbire.

Care sunt factorii de risc?
Riscul de a dezvolta retinopatie diabetica depinde in mare masura de doi factori:
- perioada de timp de la instalarea diabetului;
- tipul diabetului.
Cu cat perioada de timp de la instalarea diabetului este mai mare, cu atat este mai mare sansa de aparitie a retinopatiei. In plus, pacientii cu diabet tip I sunt mai predispusi la a dezvolta retinopatie decat cei cu tip II de diabet.
Dintre cei cu tip I de diabet, 60% au semne de retinopatie la 10 ani de la instalarea diabetului si aproape toti au retinopatie la 20 de ani. Aproximativ 53% dezvolta retinopatie proliferativa la 20 de ani.
Dintre persoanele cu diabet tip II, 21% au retinopatie la momentul diagnosticului si 60% o dezvolta dupa 20 de ani.

Factori de risc ce nu pot fi controlati
Exista cativa factori de risc ce nu pot fi controlati. Unii dintre ei sunt:
- istoricul familial de retinopatie diabetica: riscul de a face retinopatie este mai mare la persoanele care au rude cu diabet si retinopatie
- nefropatia (boala renala): lezarea vaselor de sange de la nivelul rinichilor este o complicatie pe termen lung a diabetului. Riscul de dezvoltare a retinopatiei este mai mare la cei care au eliminare crescuta de proteine in urina (proteinurie), ca semn precoce de boala renala.

Factori de risc se pot controla
Alti factori de risc se pot controla. Printre acestia sunt:
- sarcina: femeile care au diabet au un risc mai mare de a face retinopatie in timpul sarcinii; la femeile care au deja retinopatie si raman insarcinate, sansele sunt de aproximativ 50% ca boala sa se inrautateasca;
- valori constant crescute ale glicemiei: studii efectuate pe perioade de timp indelungat arata ca nivele constant crescute ale glicemiei se insotesc de risc crescut de retinopatie; mentinerea glicemiei in limite aproape normale reduce riscul de retinopatie si incetineste progresia bolii in cazul in care aceasta s-a instalat;
- tensiunea arteriala crescuta: in general, persoanele care au diabet si hipertensiune arteriala au riscul mai mare de a dezvolta complicatii vasculare, inclusiv la nivelul vaselor ochiului; studii efectuate pe termen indelungat au aratat ca retinopatia progreseaza mai frecvent la forme proliferative sau forme cu edem macular daca se insoteste de hipertensiune arteriala;
- intarzierea diagnosticului si tratamentului: efectuara de controale oftalmologice regulate nu scade riscul aparitiei retinopatiei, dar scade riscul aparitiei complicatiilor si pierderii vederii; terapia adecvata si precoce incetineste progresia retinopatiei si previne pierderea vederii;
- valori crescute ale colesterolului: cateva studii au indicat faptul ca nivelul ridicat al colesterolului creste riscul de retinopatie; totusi nu s-a demonstrat daca reducerea niveleor colesterolului seric afecteaza progresia retinopatiei;
- fumatul: cateva studii au demonstrata ca fumatul creste riscul de apritie a retinopatiei la pacientii cu diabet.

Care sunt simptomele?
In faza de debut a retinopatiei diabetice este posibil sa nu apara nicio schimbare a vederii pacientului. Insa, pe masura evolutiei bolii, apar numeroase semne ce pot indica prezenta retinopatiei diabetice:
* incetosarea privirii;
* aparitia unor puncte negre in campul vizual;
* vederea dubla datorata actiunii bolii asupra nervilor ce controleaza muschii ochiului;
* dificultatea de a citi de aproape;
* afectarea vederii nocturne;
* greutate in perceperea culorilor;
* scaderea severa a vederii.

Evolutie
Odata cu aparitia retinopatiei diabetice se pot descrie mai multe stadii ale bolii, printre care:
* Retinopatia diabetica neproliferativa reprezinta primul stadiu al bolii, manifestat prin aparitia unor dilatatii vasculare retiniene, edeme sau microhemoragii. Aceasta afectiune este intalnita in special la persoanele care sufera de diabet zaharat de tip II.
* Retinopatia diabetica proliferativa se explica prin cresterea tesutului fibros de la nivelul retinei, dar si prin modificari ce atrag aparitia de noi vase sangvine. De obicei, acest tip de retinopatie apare la 7-10 ani dupa diagnosticarea bolii, in cazul diabetului de tip I.
* Ca stadiu intermediar al acestei boli, este cunoscuta retinopatia preproliferativa reprezentata prin mici vascularizari retiniene care nu afecteaza vederea la momentul aparitiei lor, ci de-a lungul timpului.

Complicatii
In cazul nedepistarii la timp si netratarii adecvate a retinopatiei diabetice, pot aparea o serie de complicatii ce pot avea drept rezultat pierderea vederii:
* edeme maculare (macula reprezinta partea interioara a retinei, responsabila de distingerea detaliilor fine si a culorilor);
* hemoragii retiniene;
* cataracta.
Aproximativ o treime din diabetici sufera de complicatii oculare.

Simptome
Un retinoblastom se manifesta adesea printr-o leucocorie (pupila alba) care dovedeste ca tumora, foarte intinsa, a suprimat vederea. Mai rar, el provoaca un strabism sau o buftalmie (cresterea in volum a ochiului).

Evolutie
Unii factori afecteaza prognosticul (sansele de recuperare) si optiunile de tratament.
Prognosticul si optiunile de tratament depind de urmatoarele:
- stadiul cancerului
- sansele de a salva vederea la unul sau la ambii ochi
- marimea si numarul tumorilor
- sansele de a face retinoblastom trilateral.

Stadializare
Dupa diagnosticarea retinoblastomului se fac unele teste, pentru a afla daca celulele maligne au invadat ochiul sau alte parti ale corpului.Metoda prin care se investigheaza daca tumora a invadat ochiul sau celelalte parti ale corpului, se numeste stadializare. Informatia pe care o da stadializarea, determina stadiul cancerului. Este foarte important a se cunoaste stadiul tumorii inainte de a planifica tratamentul.
Urmatoarele teste si investigatii pot fi folosite in procesul de stadializare:
- examinarea ochiului cu pupila dilatata
- examinare ultrasonografica
- computer tomografia (CT)
- rezonanta magnetica nucleara (RMN
- punctia lombara
Exista cateva metode de stadializare pentru retinoblastom. Pentru tratament, retinoblastomul este clasificat ca intraocular (in ochi) sau extraocular (in exteriorul ochiului).
Se utilizeaza urmatoarele stadii pentru retinoblastom:
• Retinoblastomul intraocular: tumora se gaseste in interiorul ochiului, fara invazie la alte tesuturi in jurul ochiului sau alte parti ale corpului.
• Retinoblastomul extraocular: cancerul a depasit ochiul; se poate gasi in tesuturile din jurul ochiului sau a ajuns la sistemul nervos central (creier si maduva spinala) sau in alte parti ale corpului
Retinoblastomul recurent este un cancer care face recurente (revine) dupa ce a fost tratat. Poate avea recurente la nivelul ochiului, in tesuturile din jurul ochiului sau in alte zone. Tumorile care nu au fost tratate cu radioterapie sau chirurgie, revin adesea, de obicei pana in 6 luni.

Care sunt cauzele?
Prezbiopia este un proces normal in cadrul imbatranirii. O data cu inaintarea in varsta cristalinul se subtiaza si isi pierde din elasticitate iar muschii ce sustin cristalinul sunt si ei usor afectati. Aceste doua schimbari scad capacitatea de acomodare in special pentru vederea la apropiere. Insa aceste modificari apar gradat, desi poate parea ca aceasta diminuarea a acomodarii survine brusc.

Care sunt simptomele?
Principalul simptom al prezbiopiei este vederea neclara in special in distingerea obiectelor apropiate. Aceasta se inrautateste la lumina slaba sau pe un fond de oboseala. Prezbiopia poate de asemenea sa produca cefalee (dureri de cap) sau astenopie (oboseala ochilor).

Evolutie
Vederea de aproape se inrautateste datorita prezbiopiei in jurul varstei de 45 de ani. Pana la 60 de ani ochii isi vor pierde capacitatea de acomodare in mod continuu necesitand schimbarea dioptriilor ochelarilor sau a lentilelor de contact. La aceasta varsta (60 de ani) acest proces se opreste si vederea nu se mai inrautateste.