Ce anume determină dermatita atopică?
În primul rând sunt enumeraţi factorii genetici, care interferează cu factorii de mediu, diverse alimente (ouă, lapte de vacă, alune, nuci), sau anumite substanţe care irită pielea (săpunuri, cosmetice, lâna, fibrele sintetice din îmbrăcăminte, apa fierbinte, chiar şi temperatura din cameră) şi diverşi alergeni (polenul, acarienii). Anumiţi factori emoţionali, precum stresul, pot înrăutăţi condiţiile. De reţinut este faptul că puteţi să vă lăsaţi copiii să se joace cu cei care au dermatită atopică, deoarece nu este contagioasă.

Care sunt factorii de risc?
Printre factorii de risc se numara:
- febra de fan sau astmul bronsic
- alergia la anumite alimente
- istoricul familial de dermatita atopica sau de alte afectiuni alergice
- stresul
- rash-ul (eruptie) si mancarimea ce se accentueaza in timpul perioadelor stresante
- folosirea de medicamente imunosupresoare.

Cum se manifesta clinic?
Dermatita atopica a copilului mic este o eruptie, mai ales pe fata si predominana pe obraji. Arata ca niste pete roz-rosiatice, care ies in relief, presarate cu basicute care prin spargere si descuamare formeaza cruste transparente. Mancarimile il facpe copil sa se scarpine, fapt ce adauga zgarieturi din cauza scarpinarii.Eruptia apare in pusee succesive. Poate sa mai apara si la nivelul feselor, mainilor,si lobul urechii.

Evolutie
complicatiile pot fi:
- infectie bacteriana secundara in zonele afectate
- susceptibilitate crescuta la reactiile adverse ale medicamentelor
- scaderea rezistentei fata de infectiile fungice si virale
- cicatrici permanente datorate gratajului (scarpinarii).
Evolutia este imprevizibila. Eruptii si remisiuni pot apare de-a lungul vietii copilului dumneavoastra.

Care sunt cauzele?
Cauzele astmului bronsic sunt necunoscute. Medicii specialisti considera ca factorii genetici, de mediu si imuni se combina in etiologia inflamatiei bronhiilor (aceasta poate evolua la astm bronsic si exacerbari sau episoade acute de astm bronsic):
- astmul poate apare la mai multi membri ai aceleiasi familii (boala este mostenita); copiii ce fac parte din aceste familii au un risc crescut fata de alti copii de a dezvolta o inflamatie pe termen lung (cronica) la nivelul bronhiilor;
- la unii copii, celulele sistemului imun elibereaza substante chimice care determina aparitia inflamatiei ca raspuns la alte substante, numite alergeni (substante ce produc reactii alergice); s-a demonstrat ca expunerea la alergeni, cum sunt praful, gandacii, parul de animale, are un rol in aparitia astmului; astmul este mult mai frecvent la copiii cu alergii (copii atopici) desi nu toti copiii atopici dezvolta astm;
- factorii de mediu si stilul de viata in care exista un anumit grad expunere la germeni pot juca un rol in dezvoltarea astmului bronsic; unii medici sunt de parere ca apar din ce in ce mai multe cazuri de astm din cauza poluarii si mai putine din cauza expunerii la anumite de bacterii si a altor germeni; de aceea sistemul imun al copilului se va dezvolta in asa fel incat va fi mai probabil sa dezvolte alergii si astm bronsic.

Care sunt factorii de risc?
Sunt incriminati mai multi factori care pot creste riscul ca un copil sa dezvolte astm bronsic. Unii dintre acesti factori pot fi controlati, in timp ce altii nu.
Factori de risc ce nu pot fi controlati:
- sexul copilului: in timpul copilariei boala este mai frecvent intalnita la baieti, pana in primii ani ai adolescentei, cand ea apare cu aceiasi frecventa la baieti si fete; la adultii tineri boala predomina la femei
- rasa: astmului bronsic apare mai frecvent la rasa neagra
- tendinta mostenita (predispozitie genetica) a cailor respiratorii de a reactiona exagerat la stimuli diversi; copiii care mostenesc aceasta tendinta dezvolta frecvent boala
- istoric de alergii (teren alergic): copii care au mai multe alergii sunt mai predispusi decat restul, sa dezvolte astm bronsic; cei mai multi copii cu astm prezinta si rinita alergica, dermatita atopica sau ambele; studii efectuate pe loturi largi au aratat ca un procent de 40% pana la 50% din copiii cu dermatita atopica dezvolta astm bronsic; daca copiii au dermatita atopica exista riscul ca ei sa dezvolte la varsta de adult astm bronsic persistent sever
- istoric familial de alergii sau astm bronsic (mai multi membrii ai familiei au astm bronsic sau alergii): frecvent copiii cu astm bronsic au rude cu astm bronsic sau cu diverse alergii
- infectia la o varsta frageda cu virusul sincitial respirator sau prezenta la aceiasi varsta a wheezing-ului: infectia cu virusul sincitial respirator produce o infectie a cailor respiratorii inferioare si este un factor de risc pentru prezenta wheezing-ului, iar copiii cu wheezing dezvolta mai frecvent astm bronsic decat cei care nu prezinta aceste simptome.
Factori de risc ce pot fi controlati:
- fumatul in timpul sarcinii: femeile ce fumeaza in timpul graviditatii au un risc crescut pentru aparitia wheezing-ului (un simptom al astmului) la copiii lor; copiii ai caror mame au fumat in timpul sarcinii au o functie pulmonara mai redusa decat cei ai caror mame nu au fumat
- fumatul pasiv: copiii expusi acestui factor, in special din partea mamei au un risc crescut pentru astm bronsic; cei care au deja astm bronsic si sunt expusi la fum de tigara vor avea simptome mult mai severe
- obezitatea: a fost demonstrata asocierea intre obezitatea copiilor si prezenta mai frecventa a astmului la acestia, dar motivul acestei asocieri nu este clar; nu se cunoaste daca una din boli este factor cauzal pentru cealalta sau daca exista un al treilea factor care sa le determine pe ambele; uneori simptome cauzate de obezitate sunt confundate cu cele ale astmului bronsic
- praful: expunerea la praf a copilului este asociata cu un risc crescut de astm bronsic
- gandacii: a fost demonstrat intr-un singur studiu ca cei ce traiesc in case infestate cu gandaci au un risc de 4 ori mai mare de a fi diagnosticati cu astm decat ceilalti copii.
O parte din acesti factori pot fi modificati pentru a reduce riscul de a dezvolta astm bronsic sau daca acesta este deja prezent, de a dezvolta simptome mai severe.
Asocierea dintre alaptare si riscul de a dezvolta astm bronsic este contradictorie. Intr-un singur studiu s-a demonstrat ca alaptarea exclusiva in primele 9 luni de viata scade riscul copilului de a dezvolta astm bronsic. Cu toate acestea alte studii nu au demonstrat existenta unui efect protector al alaptarii, ci din contra au evidentiat o crestere a riscului de a dezvolta boala.
Implicarea animalelor de casa in declansarea astmului bronsic este controversata. Unele studii indica faptul ca existenta in locuinta a animalelor de companie ca pisicile sau cainii, creste riscul de aparitie al astmului bronsic. Cu toate acestea, alte studii arata ca existenta in locuinta a animalelor de casa in primii ani de viata ai copilului poate scade riscul copilului de dezvolta aceasta afectiune. Daca copilul este deja astmatic si este alergic la aceste animale, prezenta acestor animale in casa va inrautati boala.
Factorii de risc care pot inrautati boala sau pot duce la aparitia unor episoade astmatice acute sunt:
- varsta mica a copilului
- istoric de simptomatologie severa, asa cum sunt episoadele acute cu inrautatire rapida si simptomatologie frecvent nocturna sau episoade care au necesitat internari repetate
- copilul are dificultati in a-si lua medicamentele sau trebuie sa foloseasca des beta2-agonisti cu durata scurta de actiune
- copilul are modificari frecvente ale fluxului expirator maxim
- copilul prezinta simptomatologie ce dureaza o perioada lunga de timp
- copilul nu foloseste corticosteroizi orali suficient de repede in timpul unei crize
- copilul nu este sprijinit psihic de catre familie sau prieteni.
Factorii declansatori care pot inrautati boala si pot duce la episoade acute astmatice la copil sunt:
- infectiile de cai respiratorii superioare severe si gripa
- alergenii ca praful sau mucegaiul.

Care sunt simptomele?
Cele mai comune semne si simptome ale astmului la copii sunt:
- tuse seaca
- respiratia suieratoare (wheezing)
- respiratie scurta, superficiala (dispnee)
- congestie toracica
- constrictie (strangere) toracica
- bronsita recurenta, bronsiolita sau pneumonie
In timpul unei crize:
- incapacitatea de a sta in pozitie orizontala
- transpiratie
- cresterea ritmului cardiac
- anxietate, confuzie
In unele cazuri, astmul este semnalat doar de o tuse persistenta ce apare deseori inainte de culcare sau dupa un efort fizic.
Semnale de alarma:
- respiratia copilului este suieratoare
- copilul are dificultati respiratorii in urma unui efort
- aparitia unor crize de tuse seaca, in special nocturne
- copilul acuza constrictie (strangere) toracica
- infectii respiratorii recurente (pneumonie sau bronsita)
- dupa vindecarea racelilor, persista episoade lungi de tuse
- prezenta unei crize tipice de astm
Dupa 3 -4 ani, diagnosticul de astm poate fi confirmat prin teste functionale respiratorii, pentru a se cauta o hiperactivitate bronsica. Un bilant alergologic va permite reperarea terenului alergic, prezent aproape in toate cazurile la copiii astmatici.

Evolutie
Majoritatea cazurilor de astm la copii se vindeca spontan sau sub tratament. Doar o treime din copiii astmatici vor prezenta simptomele bolii si la varsta de 30 ani. In 5% din cazuri, astmul persista pe tot parcursul copilariei, pana la varsta adulta. In general este vorba despre cazurile severe, care antreneaza un absenteism scolar si, uneori, un retard de crestere.
Mai des, astmul este moderat si dispare inaintea pubertatii, pentru a reaparea eventual mai tarziu. Aceste recidive sunt favorizate de infectiile respiratorii si de tabagism, fie el activ sau pasiv.
La adolescenta, astmul este mai rar decat in prima copilarie. Trebuie semnalata la aceasta varsta influenta nefasta pe care o poate avea tabagismul si dificultatea unor adolescenti de a urma tratamentul de fond.

Care sunt cauzele?
1. Alimentele
Aproximativ unul din 20 de copii are o alergie la alimente diagnosticata medical si multi sunt suspectati de a fi alergici. Principalii "vinovati" sunt laptele, soia, ouale, carnea de peste si arahidele. Daca ai un copil cu risc mare de alergii evita aceste alimente pana cand medicul considera ca nu mai sant riscuri: de obicei varsta de un an pentru lapte, 2 ani pentru albus de ou si 3 ani pentru celelalte.
2. Paturile
Cearceafurile si fetele de perna sunt locurile preferate ale acarienilor, organisme microscopice care pot provoca reactii alergice. Daca exista in familie persoane alergice, copiii trebuie protejati prin acoperirea saltelelor si a pernelor cu huse de plastic (care se aseaza sub cearceaf si fata de perna) si spalarea asternuturiloe in apa fierbinte cel putin o data pe saptamana.
3. Covoarele
Covoarele sunt adevarate cuiburi de acarieni. Daca vrei sa scapi de ei renunta la covoarele din camera copilului si ia in calcul si posibilitatea de a renunta la toate covoarele din casa. Le poti inlocui cu carpete din iuta, linoleum sau parchet. Pe covoarele aflate in locuri umede, ca baia sau pivnita, se poate forma mucegaiul, o alta cauza comuna a alergiilor.
4. In aer liber
Daca ai un copil alergic la polen (10% dintre copii sufera de aceasta alergie) este de preferat sa il tii in casa in perioada de apogeu a polenului. Si totusi, nu vrei sa faci din el un copil retras. Intreaba medicul alergolog sau pediatru ce medicamente sau vaccinuri antialergice ii poti administra copilului pentru ca el sa se poate bucura de natura tot timpul anului, sau macar in majoritatea timpului.
5. Animalele de casa
Scuamele de pe pielea animalelor cu blana sau pene pot produce alergii. Intrucat nu blana in sine este o problema, chiar si rasele cu par scurt sau fara par il pot face pe micut sa stranute sau sa respire greu. Daca ai un copil alergic la animale cel mai bun lucru pe care il poti face este sa gasesti un alt camin pentru animalul respectiv. Daca acest lucru nu este posibil intreaba medicul alergolog ce vaccinuri antialergice se pot face.
6. Pivnita
Daca ai vrea propria colonie de mucegaiuri ai alege un loc intunecat, umed si rece, cum este pivnita. Mucegaiurile pot provoca alergii, dar poti lupta impotriva lor spaland zidurile cu inalbitor sau orice alt dezinfectant. Daca umiditatea in pivnita este ridicata, un aparat de dezumidificare va fi foarte folositor.
7. Dulapiorul cu medicamente
Chiar si medicamentele banale pot provoca reactii alergice neasteptate. Penicilina si alte antibiotice similare sunt principalele cauze. In cazul in care copilul dezvolta o alergie la un medicament, aceasta se manifesta prin urticarie si usor prurit (mancarime). In cazuri rare reactia poate fi grava. Chemati Salvarea in cazul in care copilul are dificultati de respiratie, pare ametit, confuz, fara vlaga sau ii creste rapid pulsul dupa administrarea unui medicament. Daca are o reactie alergica usoara discuta cu medicul despre acest lucru.

Care sunt simptomele?
Cele mai frecvente reactii alergice se produc la nivelul pielii, mucoaselor si al cailor respiratorii. Ele se manifesta sub forma de rinite, urticarie, eczeme, astm bronsic sau chiar edem si pot fi acute sau cronice, de intensitate mare sau atenuate. La un prim contact cu alergenul, se pot declansa reactii acute, cu dificultate de a respira, spasme bronsice, tuse, tumefiere locala la locul muscaturii sau intepaturii, urticarie, cu  mancarimi puternice, invinetire a pielii, crampe stomacale, greata, voma, dureri de cap, modificari ale pulsului etc. Din fericire, acestea sunt mult mai rare, dar ele intotdeauna trebuie tratate imediat de catre medic in spital, deoarece pun in pericol viata copilului. Mai frecvent se intalneste doar o reactie usoara care se manifesta prin urticarie, lacrimarea ochilor, raguseala, deranjamente stomacale si eventual inflamarea zonei locale, in cazul intepaturilor sau al muscaturilor de animale.

Care sunt tipurile de alergii?
Desi exista multe tipuri de alergii, cele mai comune sunt:
    * Alergii la veninul de insecte. Cand sunteti intepat de o insecta, otrava si alte toxine din veninul insectei intra in sangele dumneavoastra. Este normal sa va apara o umflatura, roseata, durere si mancarime la locul intepaturii. O reactie alergica la intepatura apare cand sistemul imunitar reactioneaza exagerat la veninul insectelor care va inteapa.
    * Alergiile alimentare, care sunt mai frecvente la copii decat la adulti. Alergiile alimentare sunt mai frecvente la cei care au o tendinta mostenita de a dezvolta stari alergice. Aceste persoane au cel mai probabil astm si alte alergii.
    * Alergiile la animale, care sunt mai probabile sa dezvolte probleme de respiratie decat de piele. Puteti fi alergic la celulele moarte ale pielii animalului, la urina, saliva uscata sau la parul animalului dumneavoastra de companie.
    * Alergiile la medicamente. Multe medicamente care se dau sau nu cu reteta pot duce la o reactie alergica. Reactiile alergice sunt frecvente si imprevizibile. Gravitatea reactiilor alergice provocate de un anumit medicament este variabila.
    * Alergii  la  cauciucul natural (latex). Unii oameni dezvolta reactii alergice dupa contactul  repetat cu latex, in special cu manusi de latex.
    * Alergii care apar in urma expunerii repetate la o anume substanta inhalata la locul de munca. Acesta este astmul profesional.
    * Alergii la produse cosmetice, cum sunt unghiile artificiale, extensii de par si tatuaje.

Care sunt simptomele?
Oamenii care sunt alergici la ou se pot simti rau fie cateva minute de la consumarea vreunui aliment ce contine proteina de ou, fie cateva ore. Cele mai multe reactii alergice dureaza mai putin de o zi, afectand una din urmatoarele parti ale organismului:
    * pielea - apar eczeme; apar edeme si pete rosii in jurul gurii;
    * tractul gastrointestinal - sub forma de crampe abdominale, diaree, greata si stari de voma;
    * tractul respirator - simptomele se pot intinde de la mancarimi nazale, rinoree, aspectul inrosit al ochilor, stranuturi, tuse pana la astm.
Persoanele care dezvolta o alergie serioasa la ou pot ajunge sa sufere de anafilaxie. Aceasta reactie alergica puternica se manifesta prin prurit, greturi si varsaturi; edem al gurii si cailor respiratorii ce pot conduce la inabilitatea de a mai respira cum trebuie.
Pe langa acestea, exista pericolul de hipotensiune arteriala, decesul putand surveni in scurt timp - aceasta forma extrema este cunoscuta sub numele de soc anafilactic. In asemenea situatii tratamentul de urgenta la care recurge medicul consta in administrarea de adrenalina, lichid intravenos, oxigen si antihistaminice.
Pentru oamenii deosebit de sensibili la acest alergen (pentru ei un simplu miros sau intrarea pielii in contact cu oul poate declansa o reactie anafilactica) este recomandat sa nu aiba niciodata in casa asemenea alimente.

Nu este determinata de fan si nu este o febra. De fapt, "febra de fan" este un termen impropriu. Termenul mai adecvat pentru febra de fan este rinita alergica sezoniera. Febra de fan este o boala de tip alergic, bazata pe reactiile sistemului imunitar la polen. Se spune ca sistemul imunitar "ia o decizie gresita" si lupta impotriva a ceea ce nu ar trebui sa lupte.

Cand si cu ce frecventa apare febra fanului?

Alergia la polen (polinoza sau febra de fan) debuteaza de regula primavara si dispare toamna. Specialistii apreciaza ca aproximativ 5% din romani sufera de aceasta afectiune. In majoritatea cazurilor, boala afecteaza persoanele tinere (23-25 de ani), avand tendinta sa se amelioreze dupa varsta de 35-40 de ani.

Cine determina rinita alergica?

Polenul este format din particule microscopice produse de anterele staminelor, necesare fertilizarii plantelor. Polenul plantelor cu flori mari - este cazul trandafirului - este mai putin nociv si nu declanseaza de obicei alergii. Exista insa multi copaci si arbusti, ierburi si cereale al caror polen este purtat cu usurinta de vant si declanseaza reactii alergice. Rinite alergice sezonale sunt de multe ori produse din cauza polenului; printre copacii cu polen alergic se numara: stejarul, cedrul, ulmul, mesteacanul, frasinul, plopul, artarul, chiparosul si nucul. În functie de data aparitiei simptomelor "febrei de fan" poti încerca sa identifici alergenul responsabil. Polen de pom: Februarie-martie: polenul de arin, de alun Martie-aprilie: polenul de salcie, plop, ulm Aprilie-mai: polenul de frasin, mesteacan, stejar, platan, liliac Iunie: tei Polen de graminee si de ierburi: Aprilie-octombrie: rapita, iarba, papadie Mai-iulie: secara, ovaz, grau, orz Iunie-octombrie: porumb Iunie: patlagina, macris Iulie-august: urzica, pelin.

Care sunt factorii de risc?

Unele studii arata ca alergiile sezoniere sunt afectiuni care se transmit genetic. Dar in afara de predispozitia ereditara trebuie sa luati in calcul si alti factori de risc: poluarea, lipsa alaptarii materne, imunitatea scazuta, virozele respiratorii din primii ani de viata etc. Fumatul este un alt factor care favorizeaza declansarea unei crize alergice. De asemenea, mucegaiurile de interior si de exterior, acarienii (microorganisme din praful de casa) contribuie la exacerbarea simptomelor neplacute ale alergiei sezoniere.

Cum apare febra fanului?

Alergia apare atunci cand sistemul imunitar, a carui sarcina principala este sa distruga bacteriile si virusii daunatori organismului, raspunde cu aceeasi forta la substante inofensive precum polenul. In aceasta "batalie", anumite celule elibereaza niste substante chimice, numite histamine, care cauzeaza simptomele alergiei. "Febra de fan" nu este insa o simpla reactie la polenul plantelor, ci mai degraba un semn ca sistemul imunitar, care de obicei respinge silentios "dusmanii", reactioneaza exagerat. Iar acest lucru se intampla atunci cand organismul este mult prea impovarat si nu mai face fata eficient factorilor daunatori: stres, alimentatie dezechilibrata, fumat, poluare. In consecinta, in loc sa te ascunzi in spatele batistelor de hartie si sa stai inchis in casa, incearca sa-ti intaresti sistemul imunitar, adoptand un stil de viata sanatos si o alimentatie echilibrata.

Cum se manifesta febra fanului?

Particulele de polen ajung in caile respiratorii si provoaca iritatii ale nasului, gatului si bronhiilor. Astfel, primele semne apar in general la nivelul nasului: furnicaturi, mancarimi, stranuturi repetate (in salve), secretii nazale abundente (rinoree). Uneori, polenul patrunde si la nivelul ochilor, care lacrimeaza, ustura, se inrosesc. In cazul pacientilor mai sensibili, manifestarile se extind la nivelul cailor respiratorii: tuse seaca, uneori febra, senzatie de sufocare, greutate in respiratie. Astfel de simptome apar de obicei la pacientii astmatici, pentru care polenul este un dusman de temut, fiindca favorizeaza crizele de astm bronsic. Severitatea si numarul simptomelor prezente pot varia de la un an la altul si de la o persoana la alta. In cazul alergiei la polen, simptomele sunt in general mai pronuntate dimineata si atunci cand vremea este calda si uscata sau cand bate vantul.

Cum apare alergia la medicamente?

In mod obisnuit, reactia alergica nu apare la prima utilizare a medicamentului. In schimb, la prima sau primele ingerari ale medicamentului care provoaca reactii alergice, organismul este sensibilizat iar sistemul imunitar se pregateste sa reactioneze atunci cand medicamentul va fi din nou ingerat. Astfel, sistemul imunitar poate detecta medicamentul si produce un anticorp numit imunoglobulina E (Ig E) sensibilizat fata de medicamentul in cauza. Acesti anticorpi declanseaza eliberarea unor substante chimice inflamatorii, precum histamina, care este responsabila pentru aparitita simptomelor reactiei alergice. In unele cazuri doza initiala este suficienta pentru sensibilizarea sistemului imunitar. In altele, pacientul poate face un tratament de 10 zile cu un medicament fara a avea nici o problema, pentru ca, un an mai tarziu, ingerarea medicamentului respectiv sa provoace eruptii cutanate alergice si edeme. De asemenea, daca organismul este sensibilizat la un medicament, poate sa apara o reactie alergica la un medicament inrudit chiar de la prima administrare.

Care sunt factorii de risc si cauzele aparitiei alergiei medicamentoase?

Nu toate persoanele dezvolta alergii, ci exista persoane susceptibile numite persoane atopice. Nu toate medicamentele sunt la fel de alergizante. Printre cele mai alergizante medicamente sunt penicilinele si sulfamidele. Alergia se poate dezvolta dupa oricare cale de administrare, dar cea mai sensibilizanta este calea cutaneo-mucoasa. Din aceste considerente nu se recomanda administrarea de medicamente alergizante pe cale cutaneo-mucoasa. Penicilina este unul din antibioticele cele mai prescrise de catre medici, utilizat in mod frecvent pentru tratarea faringitei streptococice sau a otitelor. Daca suferiti de alergie la penicilina, ingestia acestui antibiotic poate fi periculoasa. Reactiile alergice la penicilina pot varia de la eruptii cutanate la simptome amenintatoare de viata, precum dificultatea in respiratie. Alergia la penicilina este cea mai comuna forma de alergie medicamentoasa. Nu se stie de ce unele persoane sunt alergice la penicilina, iar altele nu. Tratarea alergiei consta in administrarea unor medicamente, iar in cazul unei reactii alergice mai grave, in acordarea de ingrijiri medicale de urgenta. Alte medicamente asociate cu reactiile alergice sunt aspirina si ibuprofenul, ca de asemenea si medicamentele pentru hipertensiune, cele ce trateaza epilepsia si insulina.

Cum se manifesta?

Clinic, alergia medicamentoasa se manifesta divers, fie localizat, cu manifestari ale unui singur organ specific, fie generalizat, implicând reactia mai multor organe sau sisteme. Acuzele pacientilor sunt in general:

• Eruptii cutanate alergice
• Mancarime
• Urticarie
• Umflarea fetei
• Dificultati respiratorii
• Tensiunea arteriala scazuta
• Aritmie

Totusi trebuie avut in vedere ca anumite manifestari ale organismului nu pot fi de natura alergica:greata, vomitaturi, diaree,dureri musculare, cefalee ,oboseala, somnolenta sau insomnii, hemoragii, insuficienta renala sau hepatica ,stari de dezorientare.  Manifestari clinice sunt:

• manifestari cutanate (urticarie, angioedem, exantem, eruptie morbiliforma, dermatita de contact, eruptie medicamentoasa fixa, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson), majoritatea fiind benigne, uneori insa putând fi foarte grave, amenintatoare de viata (ex. angioedem cu localizare de gravitate)
• manifestari hematologice (eozinofilie, trombocitopenie, anemie hemolitica)
• manifestari pulmonare (astm bronsic, infiltrate pulmonare)
• manifestari hepatice (afectare hepatica, colestaza)
• manifestari renale (glomerulonefrite, sdr. nefrotic)
• febra medicamentoasa
• sindrom tip boala serului etc.

Cele mai severe manifestari sunt cele sistemice, instalate brutal, cu afectare pluriorganica extrem de rapida, de ordinul minutelor (anafilaxia si reactia anafilactoida). Anafilaxia este o reactie alergica severa si potential fatala in care tensiunea arteriala scade brusc iar caile respiratorii se blocheaza putand interveni decesul.

Este reactia organismului unor persoane (cu predispozitie genetica) la contactul repetat cu praful de casa. Alergia la praful din casă este cunoscută şi sub denumirea de alergie la acarieni. Aproximativ 20% din populaţia lumii prezintă sensibilitate la praful din casă. Aceste persoane prezintă risc crescut de a dezvolta diverse boli alergice, precum astmul alergic, rinita alergică persistentă şi dermatita atopică.

Care sunt cauzele?

Praful de casă este un amestec de substanţe. Poate să conţină fibre de ţesături, particule de piele umană descuamată, peri de animale, fiinţe microscopice numite acarieni, bacterii, resturi de gândaci de casă, spori de mucegai, particule alimentare şi alte resturi. O persoană poate fi alergică la una sau mai multe din aceste substanţe, dar cel mai frecvent alergizează acarienii. Acarienii sunt organisme microscopice, inrudite cu paianjenii, care prolifereaza in conditii de caldura si umezeala. Acarienii se intalnesc in numeroase locuinte, mancand celulele moarte ale pielii si formand adevarate colonii in fibrele textile (asternuturi de pat, covoare, mobile, tesaturi) expuse prafului. Intre 100 000 si 10 milioane de acarieni se pot gasi doar in asternuturile de pat. O locuinţă murdară poate să determine agravarea stării unui bolnav cu alergie la praful de casă, totuşi, prezenţa alergiei la unul din membrii unei familii, nu presupune în mod necesar deficienţe în ceea ce priveşte curăţenia. Realitatea este că, oricât de conştiincios ar fi aplicate, procedeele obişnuite de curăţenie nu soluţionează această afecţiune alergică supărătoare. Din contră, metodele uzuale, cum ar fi de exemplu măturatul, scuturatul, bătutul sau alte procedee similare, pot agrava simptomele, deoarece particulele alergizante sunt mobilizate din grosimea covoarelor sau păturilor în aerul respirat de persoana alergică.

Sunt alergiile la praf de casă sezoniere?

Acarianul este un alergen permanent. Totusi, inmultirea lor este ondulantă, in functie de temperatura şi umiditate. Concentratia maxima de acarieni este în iulie-august, iar nivelul de alergen ramane crescut până în decembrie. Nivelul de alergen este mai scăzut în aprilie şi mai. Simptomele se pot rari vara şi datorita faptului ca pacientii petrec mai mult timp afara şi nu au nevoie de incalzire in locuinte. Desi numarul de acarieni este în scadere în timpul iernii în regiunile in care climatul este rece şi uscat, unii pacientii relatează ca simptomele lor se agravează iarna. Aceasta se datorează persistenţei excrementelor alergizante si dupa ce acarienii au murit.

Cum se manifesta?

Forme de manifestare:

Alergia la praful de casă poate să se manifeste sub forma rinitei alergice, a conjunctivitei alergice şi chiar sub forma astmului alergic.

• Rinita alergică apare atunci când reacţia alergică declanşată şi întreţinută de praful alergizant se manifestă la nivelul mucoasei nazale. De cele mai multe ori, rinita alergică se face simţită prin următoarele simptome: strănutul, rinoreea (secreţie apoasă abundentă la nivelul nasului), pruritul nazal (mâncărime la nivelul nasului), înfundarea nasului şi altele. De obicei, simptomele sunt prezente în tot cursul anului, cu unele agravări, repectiv ameliorări temporare.
• Conjunctivita alergică este manifestarea reacţiei alergice la nivelul mucoasei oculare şi acompaniază, de regulă, rinita prin alergie la praful de casă. Conjunctivita îşi trădează prezenţa prin simptome cum ar fi: senzaţia de usturime la ochi, lăcrimare excesivă şi altele.
• Astmul alergic prin alergie la praf de casă este o formă particulară de astm. La aceşti pacienţi, crizele astmatice apar, de obicei noaptea, în încăperi cu umiditate ridicată şi praf mult. Adeseori, se asociază cu rinita sau conjunctivita alergică.

Alergia alimentara este un raspuns anormal la un aliment, mediat de sistemul imun. In mod obisnuit, sistemul imun contribuie la mentinerea sanatatii prin apararea organismului impotriva atacului daunator al bacteriilor si virusilor. In cazul unei alergii alimentare, sistemul imun identifica anumite alimente ca fiind daunatoare si produce o reactie alergica in momentul ingestiei lor. Alergia la alimente este complexa si depinde de diversitatea alimentelor, de produsele rezultate in urma prelucrarii lor in cursul procesului de digestie, precum si de modificarile ce survin prin conservare sau prelucrare culinara. Alimentele pe care le mancam, indiferent daca sunt de origine animala, vegetala sau minerala, pot determina la unele persoane diferite reactii adverse printre care unele pot avea origine alergica. Alimentele fac parte dintre alergenii inca insuficient cunoscuti sub aspect imunochimic.

Cat si la cine este mai frecventa?

Alergiile alimentare pot apare la orice varsta, dar adevaratele alergii alimentare sunt mai curente la sugar si la copilul mic, deoarece ele sunt legate de dezvoltarea lenta a tesutului mucoaselor la micut. Pe masura ce copilul creste, membrana mucoaselor se dezvolta si poate ajuta copilul sa isi invinga alergia. Frecventa acestui tip de alergii scade cu varsta. Un procent cuprins intre 6% si 8% in cazul copiilor, dar doar 2% in cazul adultilor, au astfel de alergii. Barbatii sunt de 2 ori mai des afectati decat femeile. Datele epidemiologice actuale atesta cresterea frecventei alergiei alimentare, cauzele acestei cresteri fiind inca neelucidate. Au fost incriminati o serie de factori:

• scaderea frecventei alimentatiei la san;
• diversificarea precoce;
• aparitia de noi antigene in alimentatie (fructe exotice, kiwi etc.);
• introducerea precoce de alergene: arahide, alune;
• poluarea;
• ameliorarea igienei, cu scaderea expunerii la antigene cu rol reglator pentru sistemul imun
• modificarea florei inestinale, ce are un rol important in realizarea tolerantei alimentare (bifidobacteriile), prin schimbarea alimentatiei, modificari ale mediului, tratamente antibiotice.

Cum se produce alergia alimentara?

Alergia alimentara este o reactie de hipersensibilitate asta insemnand ca inainte ca o reactie alergica la un alergen din mancare sa se poata produce, o persoana trebuie sa fi fost in prealabil expusa, adica sensibilizata la mancarea respectiva. La prima expunere, alergenul a stimulat limfocitele ( celulele albe din sange) sa produca anticorpul lgE care este specific pentru alergen. Acest lgE este eliberat apoi si se ataseaza de suprafata mastocitelor din diferite tesuturi ale corpului. Data viitoare cand persoana consuma respectiva mancare, alergenul provoaca anticorpul specific lgE de pe suprafata mastocitelor si face ca celulele sa elibereze substante chimice cum este histamina. In functie de tesutul in care sunt eliberate, aceste substante chimice produc variate simptome de alergie alimentara.

Care sunt factorii de risc?

Principalul factor de risc este reprezentat de antecedentele familiale alergice. Riscul de a suferi de alergii alimentare este de 20 - 40% atunci cand unul din parinti sufera de o forma de alergie si de 60 -80% atunci cand ambii parinti sunt alergici. La 5 - 15% din pacientii cu alergii alimentare nu exista o predispozitie familiala. Riscul de a dezvolta o reactie alergica amenintatoare de viata este mai mare in cazul in care: - pacientul sufera de astm - simptomele datorate alergiei se declanseaza la cateva minute dupa ingerarea alimentului.

Care sunt principalele alimente alergene?

Există opt tipuri de alimente care sunt răspunzătoare de 90% din totalul alergiilor alimentare:

• Arahide
• Alune, nuci, fistic, etc.
• Fructe de mare
• Peşte
• Lapte
• Soia
• Grâu (făina de grâu)
• Ouă.

De obicei, alergiile la oua, lapte si soia dispar cu timpul. In schimb, alergiile la alune, nuci, peste si fructe de mare dureaza toata viata. Alimentele care provoaca reactii adverse in functie de varsta sunt dupa cum urmeaza:

• la sugar: laptele de vaca si formulele pe baza de lapte de vaca, proteinele din soia si fructele
• intre 1 si 2 ani: ouale, arahidele, alunele, pestele, crustaceele, crevetele, fructele exotice

Cum se manifesta?

Manifestarile clinice pot diferi foarte mult de la o persoana la alta pentru acelasi aliment, putand implica:

• pielea (angioedem, urticarie, eruptii, eczema)
• tubul digestiv (varsaturi, durere abdominala, diaree, constipatie, malabsorbtie, hemoragie digestiva oculta etc.)
• aparatul respirator (stranut, rinoree, tuse, wheezing, dispnee)
• sistemul articular (tumefactie articulara, durere)
• sistemul nervos (dureri de cap)
• aparatul renal (proteinurie).

O reactie imediata poate fi indusa de o cantitate infima de aliment. Cu cat reactia apare mai precoce, cu atat va fi mai severa. Reactiile locale sunt reprezentate de sindromul oral (prurit bucal) si cel digestiv (varsaturi, diaree). Reactia generalizata poate fi moderata, atunci cand consta din urticarie, edem Quincke sau severa: soc anafilactic (dispnee, cianoza, hipotensiune, colaps, coma). Manifestarile clinice sunt variate si in functie de antigen. Astfel, alergia indusa de laptele de vaca va conduce in general la manifestari preponderent digestive (colici abdominale, diaree, constipatie, proctocolita, reflux gastroesofagian). Ouale induc frecvent dermatita atopica, alergia la oua fiind predictiva pentru riscul de astm la varsta mai mare. Arahidele si alunele genereaza o sensibilitate ce dureaza cel mai frecvent toata viata, cu manifestari anafilactice severe. Tot reactii anafilactice provoaca si crustaceele, crevetele, in timp ce alergia la cereale (grau, orez) conduce la enteropatii cu diaree si scadere ponderala, dermatita atopica.

Cauze: Cauzele reactiilor care survin dupa ingestia de alimente pot fi diferite: -consecinta unei insuficiente enzimatice digestive -consecinta contaminarii alimentului (conservanti, microorganisme) -efectul nocivitatii intrinseci a alimentului respectiv -reactie psihologica

Tipuri: Cele mai frecvente reactii alergice sunt: -urticaria, -eczema, - rinita, -astmul bronsic, - migrena, -socul anafilactic.

Simptome: Alergia alimentara se manifesta foarte variat ca simptomatologie. Manifestari alergice cunoscute sint : -paloarea, - tulburarile digestive ( crampe abdominale, varsaturi, diaree), - tulburari respiratorii (tuse), - tulburari cutanate (edem), -tulburari neurologice (cefalee), - precum si manifestari psihosomatice, - manifestari articulare.

Diagnostic: Cand bolnavul este convins ca un simptom de acest fel a aparut ca rezultat la un aliment, trebuie sa consulte medicul si sa obtina dovada convingatoare a acestei relatii de cauzalitate. Prin teste imunologice, precum si prin alte criterii obiective, medicul poate stabili daca simptomatologia respectiva este determinata de alimentul incriminat printr-un mecanism alergic. -In practica se folosesc testele de provocare. Aceste teste de provocare constau in suprimarea din alimentatia persoanei respective a alimentului incriminat timp de doua saptamani si apoi de reintroducerea lui in cantitate mica doar sub supraveghere medicala. Daca in primele 24 de ore nu apare nici un simptom, sub supravegherea medicului se readministreaza acelasi aliment in cantitate mai mare. Testul este considerat pozitiv cand se pot reproduce simptomele initiale cu care bolnavul s-a prezentat la doctor. Aparitia diferitelor simptome postalimentare sunt de tip imediat, intermediar si intarziat. Cele de tip imediat apar in prima ora de la readministrarea alimentului, cele de tip intermediar in urmatoarele ore iar cele de tip intarziat apar in urmatoarele cateva zile. La aceasta clasificare a reactiilor postalimentare a contribuit aplicarea testelor imunologice.

Totalitatea datelor culese de medic la examenul clinic il ajuta sa construiasca un diagnostic preliminar si il orienteaza spre examenele de laborator, sugerandu-i directia testelor cutanate necesare pentru confirmarea etiologiei afectiunii pacientului investigat. Fara aceasta prima etapa a examinarii clinice, calitatea diagnosticului are de suferit mult. A doua etapa , urmareste sa obiectiveze starea alergica a pacientului, si anume originea alergica a manifestarii sale clinice. In aceasta etapa, se va cerceta prin mijloace de laborator, modificarile care atesta implicarea mecanismului alergiei. Cele mai cunoscute examene sunt: -cercetarea eozinofiliei din sange, secretii, tesuturi -determinarea Ig E totale serice Acestea sunt totusi niste teste orientative si nicidecum categoric semnificative pentru o manifestare alergica, tocmai pentru ca survin si in alte manifestari nealergice ( parazitoze intestinale, unele forme de neolpasm, unele infectii, dupa administrarea unor medicamente). Etapa a treia si cea mai importanta a investigatiei alergologice, face apel la teste care confera certitudine identificarii agentului cauzal.

Aceasta etapa este laborioasa si pentru medic si pentru pacient, iar durata testarilor este in functie de complexitatea cazului. Testarile se fac in vivo, si in vitro. Testarile in vivo, inseamna ca se fac la pacientii in cauza, iar testarile in vitro, inseamna ca se fac in serul recoltat de la acest pacient. In general, sunt preferate testarile in vitro, pentru ca nu sunt nocive pentru pacient si pentru ca economisesc timpul de explorare, chiar daca sunt mai scumpe si necesita aparatura moderna, care nu se afla la indemana oricarei unitati medicale. Testele in vivo, si anume testele cutanate pot fi practicate in majoritatea unitatilor medicale si pot da indicatii foarte utile care sa confere valoare de certitudine diagnosticului, dar necesita supraveghere medicala pe timpul efectuarii lor.

Tratament: O persoana cu alergie alimentara trebuie sa consulte medicul de familie si apoi medicul alergolog, care vor recomanda tratamentele corespunzatoare. Dupa ameliorarea si vindecarea simptomelor acuzate de persoana bolnava (simptome provocate de aliment), medicul trebuie sa gaseasca si o solutie terapeutica pentru viitor. Solutia este simpla si se bazeaza pe identificarea exacta a alimentului, alimentelor responsabile de simptomatologia respectiva. Si apoi, dupa ce alimentul nociv este identificat ca alergen, el trebuie exclus din regimul alimentar pentru o perioada destul de mare. Persoana alergica trebuie sa se intereseze de fiecare data cand consuma un preparat culinar, daca preparatul respectiv nu contine alimentul la care ea este alergica. Aceasta este solutia preferata, cand colaborarea medic-pacient poate duce mai usor la rezolvarea cazului. In cazurile in care nu se obtine colaborarea pacientului, medicul poate dispune de alte mijloace terapeutice. Medicamentele ANTIHISTAMINICE pot contribui la diminuarea intensitatii simptomelor. Metoda cea mai folosita astazi este HIPOSENSIBILIZAREA la alimentul alergic. Aceasta metoda se realizeaza pe cale orala sau prin injectii.

Recomandari: Pentru reusita tratamentului este absolut obligatorie corectitudinea in respectarea indicatiilor primite. De asemenea, consultul periodic la medicul care a intiat tratamentul creste sansele reusitei prin monitorizarea corespunzatoare a cazului. Este important de stiut ca pe moment ,chiar daca rezultatele nu sunt totdeauna satisfacatoare, totusi respectarea indicatiilor medicale creste mult sansa pacientului de a putea tolera in viitor , alimentul care in prezent i-a fost interzis.
Diverse: Demn de remarcat este faptul ca alergia la alimente face parte din acele boli pe care bolnavii le stabilesc cu usurinta, iar medicii de specialitate cu dificultate, tocmai din necesitatea obiectivarii cu certitudine prin teste de laborator specifice IMPORTANT! Interesant de stiut este si faptul ca mirosurile de alimente (inclusiv de peste ) pot provoca alergii respiratorii. Astfel ca medicului, ii revine o sarcina destul de grea , de a reusi sa descopere corelatia exacta intre ingerarea unui aliment si aparitia simptomelor caracteristice mai frecvent starilor alergice.

Cel mai bun tratament in cazul alergiilor este inlaturarea factorilor alergeni (polen, praf, fulgi).
Cand acest lucru nu este suficient, reactia alergica degenerand in afectiuni serioase, cum ar fi astmul bronsic, eczemele, dermatitele, rino-sinuzitele, madicina naturista va pune la dispozitie remedii ce exclud eventualele efecte secundare (somnolenta, luarea in greutate), cum se poate intampla in cazul medicamentelor de sinteza.

Tratament naturist

- Ceai de coada soricelului, infuzie sau inhalatii., trateaza rinosinuzitele alergice.
- Infuzie din muguri de coacaz negru, trateaza rinitele alergice, astmul alergic, edemul Quicke, urticariile.
- Decoctul de iarba mare, se foloseste in cazul eczemelor.
- Decoctul de ceapa, sucul de ceapa, ceaiul de ceapa, au efect antiseptic, emolient in infectii faringiene, astm alergic.
- KESTINE, este un medicament ce contine substanta activa EBASTINE, este indicat pentru rinita alergica, urticarie cronica