Antraxul sau cărbunele emfizematos este o boală infecţioasă produsă de Bacillus anthracis, boala este o zoonoză (boală comună omului şi animalelor, fiind întâlnită mai frecvent la paricopitate ( bovine, caprine, ovine).

Agentul etiologic

Agentul patogen al bolii a fost descoperit în anul 1849 de medicul german Aloys Pollender, fiind un bacil aerob, sporulat, sub formă de bastonaşe, Gram pozitiv, în forma vegetativă fiind capsulat (capsulă care-l protejează în sânge de fagocitare).

Răspândire

Antraxul sau dalacul este răspândit pe tot globul boala având o incidenţă mai mare în locurile umede, mlaştini, zone inundabile, unde pot fi transportaţii sporii bacteriei (forma de rezistenţă) care provin din cadavrele animalelor îmbolnăvite de antrax.
In asemenea regiuni infectate prin spori, baciulul antraxului poate să persiste în pământ zeci de ani, aceste locuri fiind denumite păşuni blestemate cu îmbolnăviri mai numeroase în primăvară şi în anii cu precipitaţii abundente.

Istoric

Boala este amintită în biblie, la greci din timpul lui Homer, sau la romani din timpul lui Ovidiu, medicii arabii numesc boala apărută la om focul persic.
Existenţa bolii la animale sălbatice este observată din secolul IX de atunci este considerată ca o boală cu forme epidemice.
Bacilul antraxului este descris de Robert Koch 1877, ulterior s-a încercat prin diferite experimentări germane, engleze, sovietice şi americane folosirea bacilului antraxului, ca şi agentul pestei (Yersinia pestis) ca armă biologică în războaie, sau de organizaţii funamentaliste prin actele de terorism.

Simptomele bolii
Forma pulmonară de antrax

1. Forma cutanată (vezicule, ulcer şi necroza pielii) este o formă mai uşoară, locul de pătrundere al bacilului în organism fiind pielea care a ajuns în contact cu agentul patogen, această formă netratată (cu penicilină) cauzează o mortalitate între 5 şi 20 %. prin septicemie
2. Forma pulmonară (boala scărmănătorilor de lână) calea de pătrundere a sporilor bacilului în organism fiind pulomonul, boala se manifestă prin tuse, febră mare, frisoane, insuficienţă respiratorie, lichidul de secreţie răspândit prin tusă fiind foarte infecţios. Este o formă gravă a bolii cu o mortalitate ridicată prin septicemie, între 3 şi 6 zile după infectare.
3. Forma digestivă agentul patogen pătrunde pe cale orală prin consum de carne infectată, cu apariţia diareii hemoragice, germenii intraţi în sânge pot produce septicemie, cu insuficienţe grave cardiace, renale, (edeme, hemoragii şi necroze în organe) cu o mortalitate de 50 %. (tratament cu antibiotice ce spectru larg).

TRATAMENT

Tratament - Generalitati
Antibioticele pot preveni toate tipurile de infectii cu antrax. Totusi, tratamentul precoce dupa infectie este esential numai pentru antraxul respirator si gastrointestinal. O data ce s-a ajuns la infectii severe, tratamentul nu este eficient de obicei.
In general antraxul poate fi tratat cu antibiotice in primul rand ciprofloxacina, doxiciclina si penicilina. Aceste antibiotice se administreaza timp de 60 de zile.
Specialistii recomanda tratamentul asociat, din doua sau mai multe antibiotice, pentru tratarea antraxului inhalator, deoarece aceasta este forma cea mai grava.

Optiuni de medicamente

Tratamentul pentru antraxul respirator poate fi administrat de asemenea, pentru infectiile gastrointestinale si orofaringiene.
Desi doxiciclina si ciprofloxacina nu se recomanda copiilor si femeilor insarcinate specialistii sunt de parere ca necesitatea de a trata o boala posibil fatala, depaseste riscurile acestor medicamente. La copii, efectele adverse potential severe la doxiciclina sunt afectarea dentitiei (a smaltului) sau a ligamentelor si cartilajelor. Aceste medicamente pot determina patare si deformare a dintilor la copiii mici, cand femeilor insarcinate in luna a patra li se administreaza medicamentul.
Tratamentul intravenos cu medicamente asociate este recomandat in tratamentul antraxului cutanat daca persoana are semne de infectie sistemica, ca de exemplu edem sau leziuni la nivelul capului si gatului.
Tratamentul numai cu penicilina a antraxului respirator sau gastrointestinal, nu se recomanda, deoarece bacteria poate obtine rezistenta la penicilina.
Daca tulpina bacteriana este susceptibila la penicilina, copiii care au fost expusi la spori de antrax ar trebui sa primeasca in schimbul doxiciclinei si ciprofloxacinei, amoxicilina pentru prevenirea infectiei. Amoxicilina este o penicilina.
Tratamentul antraxului respirator este adesea ineficient daca boala s-a instalat. Ingrijirile paleative (atenueaza simptomele) intr-un spital sunt esentiale. Acest tratament poate include corticosteroizi daca apare si edemul, afectarea respiratorie sau meningita. Se poate aplica drenarea fluidelor din torace.

Indicatii in antraxul respirator

Adulti (inclusiv femeile insarcinate) si copii: ciprofloxacina sau doxiciclina si una sau doua antibiotice de asociere ce pot fi rifampicina, vancomicina, penicilina, ampicilina, cloramfenicolul, imipenemul, clindamicina sau claritromicina.
Tratamentul de initiere se face intravenos si se continua per os (pe gura).
Dozele acestor medicamente sunt reduse la copii.

Indicatii in antraxul respirator

Adulti (inclusiv femeile insarcinate) si copii: ciprofloxacina sau doxiciclina si una sau doua antibiotice de asociere ce pot fi rifampicina, vancomicina, penicilina, ampicilina, cloramfenicolul, imipenemul, clindamicina sau claritromicina.
Tratamentul de initiere se face intravenos si se continua per os (pe gura).
Dozele acestor medicamente sunt reduse la copii.

Indicatii in antraxul cutanat

Adulti (inclusiv femeile insarcinate) si copii: ciprofloxacina sau doxiciclina per os.